Liberalii sunt tot mai puțin vizibili în aceste zile. Fie au plecat în vacanță, fie condamnarea lui Fenechiu i-a redus la tăcere, fie – și asa este varianta cea mai plauzibilă – sunt conștienți că orice pasăre pe limba ei piere.
Vremea caniculară aprinde, parcă, spiritele în politică. Coabitarea, chiar dacă nu atârnă de un fir de ață așa cum se pretinde, seamănă tot mai mult cu o căruță care, înaintând apatic, face un zgomot infernal. Cei doi cai, înhămați parcă fără voia lor, tropăie și fac spume, dar nu se opresc dintr-un motiv simplu: încă nu au obosit.
În tot acest timp, liberalii dau semne de epuizare. Sau, poate, pregătesc o lovitură majoră? Cert este că, atacați pe toate fronturile, au puține șanse de redresare la ora actuală. În orice direcție s-ar îndrepta, nu au decât de pierdut.
Crin Antonescu a decis, în preajma scandalului legat de numirea procurorului general la DNA, să ia atitudine. Nu numai că acele ieșiri publice au fost catalogate drept lipsă de loialitate față de Victor Ponta, ci au condus și la scăderea numărului de simpatizanți. Antonescu, aparent, periclita coabitarea. Și doar au fost necesare atâtea eforturi pentru ca președintele și premierul să ajungă la remiză.
Acum, conflictele continuă și fără Antonescu în prim-plan, iar actorii principali ai coabitării exploatează la maximum orice ocazie de a apărea în fața publicului și de a lăsa cetățenii să se minuneze în fața televizoarelor.
Pe de o parte, astfel de manifestări plictisesc electoratul. Pe de altă parte, s-a creat deja impresia că un politician vocal – cel puțin în studiourile de televiziune – este unul competent. Din acest punct de vedere, tăcerea lui Antonescu îi semnează acestuia sentința.
Există însă și factorii care țin mai puțin de abilitatea oamenilor politici de a captiva cetățenii. Condamnarea lui Fenechiu a fost, inițial, o lovitură pentru Guvernul Ponta. Pentru condamnarea unui liberal fără funcții, presa nu ar fi vuit, însă pentru condamnarea unui ministru – oricare ar fi culoarea lui politică – jurnaliștii au intrat în ring de bunăvoie și nesiliți de nimeni.
Ulterior, însă, condamnarea ministrului Transporturilor a devenit eșecul liberalilor care l-au promovat, eșec care a fost cu atât mai vizibil cu cât nimeni nu credea că există o variantă mai neinspirată. Liberalii, însă, au găsit-o.În persoana lui Ovidiu Silaghi.
“Ai dreptul să nu spui nimic, altfel orice spui va fi folosit împotriva ta” – exact aceasta este situația din PNL la ora actuală. Orice cuvânt este o sabie cu două tăișuri, orice atitudine îi condamnă. Mai mult, chiar în scandalul legat de privatizarea CFR Marfă, este posibil ca un eșec să le fie atribuit tot lor, cei care l-au promovat pe ministrul condamnat și care nu au putut salva situația.
În tot acest timp, și Ponta și Băsescu pozează în eroi naționali. Amândoi luptă pentru Ministerul Transporturilor, implicit pentru CFR Marfă. Unul face o propunere pe care pretinde că o susține, deși nu a susținut-o cu adevărat niciodată – ce recomandări i-a făcut, de fapt, Ponta lui Silaghi? Unde a fost “munca de convingere”? Celălalt decide să țină în șah adversarii și să crească nivelul de adrenalină în PNL.
Oricât de reală ar fi disputa dintre președinte și premier – iar liberalii ar trebui să se roage să fie – se pare că acest context politic le-a stabilit deja strategia, inspirată din înțelepciunea populară: “Când doi se ceartă, al treilea câștigă”.
