Daniel Barbu este ministru al Culturii de mai bine de zece luni. În tot acest timp, s-a remarcat o singură dată: săptămâna trecută, când a fost bruscat de un grup de opozanți ai proiectului Roșia Montană.

Știrile despre inițiativele domnului Barbu pentru promovarea culturii, atât în țară, cât și în afară, lipsesc însă cu desăvârșire. Și asta pentru că, de când a devenit ministru, Daniel Barbu nu s-a preocupat câtuși de puțin de sprijinirea culturii românești.

Târgul de Carte de la Frankfurt, cel mai important eveniment al industriei literare, e ultimul exemplu. La Frankfurt, literatura română nu a meritat decât un “stand prăfuit, urât, mizerabil și rușinos”, scrie gandul.info. Numele României a fost invizibil pentru vizitatori, poeții au adus câteva afișe de promovare făcute de ei, iar Nicolae Prelipceanu a ținut un discurs în fața scaunelor goale.

Și de parcă nepăsarea ministerului nu ar fi fost suficientă, Daniel Barbu dă vina pe cei de la Institutul Cultural Român, cei care, crede dânsul, s-au ocupat de acest târg. Asta deși, la Frankfurt, ministerul Culturii a fost trecut ca organizator.

Amnezie sau doar delăsare? Are Daniel Barbu memoria scurtă sau pur și simplu, cultura României nu se află printre obiectivele sale ca ministru? Și dacă nici ministerul pe care îl conduce nu se ocupă de promovarea culturii, atunci cine ar trebui să o facă?

La Opera Română, cârdășia dintre Barbu și închipuitul director Dincă riscă să compromită tot trecutul acestei pietre de temelie a culturii naționale. Mediul cultural mustește de povestiri privind chermezele organizate de Dincă pentru Barbu, care au avut ca rezultat fuziunea teatrului de operetă Ion Dacian cu Opera Română. Preluarea de către Operă, sub conducerea lui Dincă, a Operetei, condusă până recent tot de Dincă indică o posibilă schema dubioasă prin care, cu sprijinul lui Barbu, Dincă urmărește să șteargă urmele acuzațiilor de matrapazlâcuri. Pe holurile ministerului Culturii, oamenii sunt oripilați.

Metodele prin care Daniel Barbu vrea să ridice cultura României sunt încă neclare. Acțiunile ministrului, sau lipsa lor, mai bine zis, nu vor avea decât un rezultat: îngroparea sigură a tot ceea ce mai înseamnă cultură la noi în țara.