Argumentele în favoarea educației nu ar trebui să se axeze numai pe o perspectivă utilitaristă. Copiii ar trebui să își petreacă anii de școală învățând toate acele lucruri de care nu vor mai avea nevoie mai târziu.
În ultima vreme, este o modă să critici școlile și universitățile. Nu sunt croite astfel încât să satisfacă cererile secolului XXI, nu sunt destul de eficiente, predau noțiuni de care copiii nu vor avea nevoie vreodată și pe care le uită rapid.
Înainte de a analiza veridicitatea unor astfel de afirmații, trebuie să răspundem la o întrebare fundamentală: “Care este scopul educației?”. Ar trebui ca instituțiile de învățământ să îi învețe pe copii și pe adolescenți cât mai multe lucruri utile înainte ca aceștia să fie adulți, ar trebui ca materia să corespundă cererilor angajatorilor? Și ce înțelegem prin cunoaștere “necesară” sau “utilă”?
De exemplu, este un indicator al reușitei în mediul academic dacă studenții rețin și aplică noțiunile predate pentru tot restul vieții?
Informația și noile tehnologii
Să luăm în considerare faptul că este foarte dificil de prezis care sunt noțiunile și aptitudinile de care o persoană va avea nevoie în timpul vieții. Experiențele din ultimii decenii arată că materiile pot fi rapid înlocuite cu altele, actualizate. Noile tehnologii au creat o lume în care informația actualizată poate fi accesată oricând, oriunde.
În unele cazuri, tehnologia a dus chiar la substituirea oamenilor, ale căror aptitudini au fost înlocuite de mașinării. Unde acest lucru nu s-a petrecut încă, este probabil să se întâmple în viitorul apropiat.
În curând, nimănui nu i se va cere să rezolve o înmulțire pe hârtie și nici nu va mai fi necesar ca elevii să memoreze date istorice. Toate informațiile relevante vor putea fi accesate instantaneu.
Putem chiar prevedea un viitor în care cunoașterea limbilor străine va deveni irelevantă. Cercetătorii încearcă deja să creeze acel smartphone care poate servi ca translator: orice propoziție rostită la microfon ar fi tradusă instantaneu și retransmisă într-o altă limbă.
În plus, mulți oameni vor să se specializeze într-un domeniu în care nu sunt necesare multe cunoștințe, o mică parte din programa școlară. Un inginer nu trebuie să știe multe despre literatură și istorie. Un angajat la bancă nu are nevoie de biologie și chimie pentru a-și face treaba.
Scopul educației
Cu toate acestea, scopul educației nu a fost niciodată furnizarea de informație utilă. Multe dintre informațiile pe care copiii le află în școală nu vor fi utile mai târziu. Unele dintre ele vor fi uitate sau considerate irelevante. Ar fi așadar complet greșit să alcătuim o programă școlară bazată strict pe considerațiile utilitariste.
Dimpotrivă, copiii ar trebui să petreacă anii de școală învățând toate acele lucruri de care nu vor avea nevoie în viață. Orice are o utilitate poate fi asimilat ulterior, odată ce elevii au internalizat bazele procesului de învățare și ale gândirii. Cea mai importantă realizare a educației este aceea că școlile creează o bază de la care elevii pot continua să construiască.
Și totuși, unele dintre lucrurile pe care nu mai trebuie să le memorăm (pentru că pot fi accesate online) ar trebui să fie învățate, pentru a le permite elevilor să le analizeze. Pe lista acestor informații ar fi incluse și studiul poeziei, datele invențiilor importante, aritmetica de bază. Acestea ne permit să clasificăm noile informații și să facem asocieri. În timp, multe dintre ele vor fi uitate, dar vor exista și anumite fragmente, suficiente pentru a contribui la formarea ideilor.
Aceste beneficii nu se limitează la domeniul artistic sau științific. Un copil care a plantat o sămânță și a privit-o crescând va înțelege modul în care cresc fructele și legumele. Iar dacă ai privit vreodată printr-un microscop, vei avea o idee mai clară despre modul în care funcționează procesele biologice.
În calitate de cetățeni ai unei lumi în schimbare, ne dorim o fundație vastă de cunoaștere, dar sedimentată, la care să putem adăuga propriile noastre viziuni despre lume, iar din când în când, să putem săpa adânc, pentru a scoate la iveală o nestemată demult uitată.
