Tiberiu Niţu, propus pentru funcţia de procuror general al României, prezintă în proiectul său managerial o serie de obiective care vor putea fi realizate în următorii ani, printre care se numără şi îmbunătăţirea alocării resurselor umane şi repartizarea echilibrată a volumului de muncă, un act de justiţie predictibil, o mai bună organizare a parchetelor, metodologii şi proceduri unitare de lucru.
“Pentru Ministerul Public vor constitui, în continuare, obiective importante ale activităţii procurorilor: combaterea corupţiei, atât la nivel înalt, cât şi la nivel local, combaterea criminalităţii organizate, combaterea evaziunii fiscale, a contrabandei, a spălării banilor, soluţionarea cauzelor având ca obiect infracţiunile prin care sunt fraudate fondurile europene, a cauzelor privind achiziţiile publice, recuperarea prejudiciilor produse prin săvârşirea infracţiunilor, confiscarea beneficiilor obţinute prin săvârşirea infracţiunilor, inclusiv aplicarea confiscării extinse. (…)
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiþie va conduce, prin intermediul procurorilor şefi, cele două structuri specializate ale Ministerului Public – Direcţia Naţională Anticorupţie şi Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – şi va susţine activitatea acestora prin asigurarea unui management stabil, a bugetului, a resurselor umane şi materiale necesare. Avem în vedere faptul că cele două structuri specializate au avut un parcurs pozitiv până în prezent în ceea ce priveşte combaterea fenomenului infracţional şi a rezultatelor obţinute, evoluţie ce trebuie consolidată, iar rezultatele, sub anumite aspecte, îmbunătăţite”, menţionează Niţu în proiectul său managerial, citat de Agerpres.
Acesta face referire şi la o serie de “vulnerabilităţi” ale Ministerului Public, identificate pe baza constatărilor şi recomandărilor făcute de experţii Comisiei Europene în raportul din iulie 2012, dar şi pe baza propriilor constatări.
În opinia sa, vulnerabilităţile Ministerului Public ar fi: resursele umane şi volumul de muncă, eficacitatea redusă a sistemului, lipsa de omogenitate în exercitarea actului de conducere, inconsecvenţa jurisprudenţei, inexistenţa unor metodologii, proceduri unitare, precum şi a unei standardizări în desfăşurarea unor activităţi, perspectiva uzurii echipamentelor IT.
În context, el propune o serie de obiective ce ar putea fi realizate în următorii ani: îmbunătăţirea alocării resurselor umane şi repartizarea echilibrată a volumului de muncă, creşterea eficacităţii activităţii, act de conducere omogen, un act de justiţie predictibil, o mai bună organizare a parchetelor, metodologii şi proceduri unitare de lucru, tehnologie avansată. Niţu vorbeşte despre o nevoie de refacere a echilibrului dintre numărul de angajaţi şi volumul de muncă. Potrivit acestuia, nu creşterea numărului de procurori ar constitui o modalitate eficientă de rezolvare a problemei, ci o repartizare echilibrată, dar în acelaşi timp concentrată, a resursei umane. El mai evidenţiază faptul că este nevoie ca actul de conducere în Ministerul Public, la toate nivelurile, să fie exercitat unitar şi nu eterogen.
Niţu identifică în proiectul său câteva măsuri organizatorice care ar putea avea un efect imediat în vederea creşterii eficienţei activităţii parchetelor, precum: modificări în planul competenţelor teritoriale ale fiecărui parchet; desfiinţarea unora dintre parchetele cu activitate redusă, situate geografic foarte aproape de un alt parchet cu activitate mare, cu realocarea circumscripţiilor teritoriale arondate acestora; realocarea posturilor odată ce devin libere, de la unităţile de parchet cu activitate redusă către cele cu activitate mare; înfiinţarea unei Direcţii de Poliţie Judiciară, ca structură distinctă în cadrul Ministerului Afacerilor Interne şi cu unităţi teritoriale în fiecare judeţ şi asigurarea condiţiilor de pregătire profesională a poliţiştilor.
Niţu evidenţiază faptul că întocmirea unui proiect cu privire la exercitarea atribuţiilor de procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie presupune cunoaşterea evoluţiei sistemului judiciar din România în ultimii 22 ani. De altfel, Tiberiu Niţu face în proiectul său managerial şi o serie de consideraţii generale, capitol în care sunt prezentate strategiile anterioare care au vizat acest domeniu.
El punctează faptul că, până în anul 2003, nu putem vorbi de o reformă propriu-zisă a sistemului judiciar, ci doar de încercări de reaşezare în plan judiciar a noilor realităţi sociale. În context, Niţu arată că începând cu anul 2007 a fost demarată reforma propriu-zisă pentru crearea unui sistem judiciar sustenabil, iar un rol esenţial l-au avut aderarea la Uniunea Europeană şi dorinţa de integrare în sistemul judiciar european, Mecanismul de Cooperare şi Verificare reprezentând “principalul sprijin în realizarea acestui amplu proces”.
De altfel, Tiberiu Niţu dedică un capitol aparte Mecanismului de Cooperare şi Verificare în domeniul Justiţiei, în care sunt prezentate rezultatele şi recomandările prevăzute în rapoartele întocmite de Comisia Europeană de-a lungul timpului.
El vorbeşte în proiectul său şi despre statutul de magistrat conferit constituţional funcţiei de procuror, despre care spune că este condiţia sine qua non a garantării independenţei şi imparţialităţii.
Pe 3 aprilie, Tiberiu Niţu a fost propus de premierul Victor Ponta, ministru interimar al Justiţiei, pentru funcţia de procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Tiberiu Niţu a mai fost propus pentru funcţia de procuror general, la sfârşitul anului trecut, de către ministrul Justiţiei de la acea dată, Mona Pivniceru, în urma unei proceduri de selecţie organizate de MJ, însă numirea sa a fost respinsă de preşedintele Traian Băsescu.
Citeşte şi…
Tiberiu Niţu, propus procuror general al României
Kovesi, propusă pentru conducerea DNA. Tiberiu Niţu a fost propus ca procuror general
Aviz negativ de la CSM pentru funcţiile de şef al DNA şi procuror general
