Președintele Klaus Iohannis a declarat marți, într-o conferință de presă organizată la Palatul Cotroceni, cu ocazia împlinirii a 100 de zile de la preluarea mandatului, că România lucrului bine făcut este un proiect posibil, pentru a deveni „o ţară care ştie ce vrea şi care poate ceea ce vrea„.

Principalele declarații ale președintelui Klaus Iohannis:

  • Dragi români, au trecut primele 100 de zile din mandatul meu de preşedinte. Unii se întreabă de ce nu am vorbit mai mult în această perioadă, de ce nu am eu prima reacţie la fiecare „breaking news”, de ce nu admonestez public alte instituţii, de ce nu critic zilnic alţi politicieni.
  • Foarte simplu: pentru că nu acesta este rolul unui preşedinte. Şi pentru că aceasta a fost prima mea promisiune: alt mod de a face politică, fără gălăgie şi spectacol, mai puţine vorbe de dragul vorbelor şi mai multă construcţie, cu raţiune şi răbdare. Aceste 100 de zile, dincolo de acţiunile concrete, au fost despre valori şi despre modul în care ele pot să ne transforme viaţa. A fost important pentru mine să reafirm încrederea în nişte principii pe care comportamentul altor politicieni în exerciţiul puterii le-au golit de conţinut.
  • România lucrului bine făcut este posibilă, o ţară care ştie ce vrea şi care poate ceea ce vrea. Acesta este un proiect de vindecare pentru ţară, care cere o condiţie simplă pentru a funcţiona: să ne vedem fiecare de treabă, cu responsabilitate. Am spus că voi fi un preşedinte mediator şi integrator. După ani de zile de conflict permanent, am aşezat la masa dialogului partidele politice, reprezentanţi ai instituţiilor, societatea civilă, pe diferite teme. Unul dintre rezultate a fost semnarea acordului pentru creşterea bugetului apărării.
  • În această perioadă, am trimis la reexaminare câteva legi. Vă spun foarte limpede: eu nu mă joc cu legile ţării noastre. Eu nu folosesc această prerogativă a preşedintelui nici ca sa mă răfuiesc cu cineva, nici ca să răspund la vreun interes particular. Pur şi simplu nu promulg legi care nu respectă principii constituţionale sau obligaţii ale statului român.
  • Un alt lucru despre care am vorbit a fost refacerea încrederii între stat şi cetăţean, dar şi aplicarea legii pentru toţi. Participarea mea la momente de bilanţ ale unor instituţii din sfera justiţiei, apărării şi securităţii naţionale a fost un semn de recunoaştere a activităţii lor, dar am dorit să subliniez şi faptul că toate instituţiile statului sunt în serviciul cetăţeanului şi sunt chemate să apere democraţia.
  • Am auzit şi întrebarea: de ce face preşedintele atâtea vizite externe? De ce nu stă acasă, cu ochii pe televizor sau pe partide? Pentru că politica externă este un atribut fundamental al preşedintelui şi, mai ales, pentru că o politică externă puternică şi eficientă înseamnă un stat puternic şi eficient pentru cetăţenii săi.
  • Nu cred că greşesc dacă afirm că în aceste 100 de zile România a reînceput să-şi dobândească respectul şi credibilitatea în marile capitale europene şi din lume. În acest scurt interval am avut marea bucurie să mă întâlnesc cu o parte dintre reprezentanţii comunităţilor de români de peste graniţă, să le mulţumesc personal pentru patriotismul lor. Regret că nu am reuşit să-i cunosc decât pe foarte puţini dintre ei, iar promisiunea mea este că voi merge în lunile următoare în cât mai multe locuri unde trăiesc comunităţile mari de români. În fine, recuperarea memoriei istorice, preţuirea culturii naţionale şi redescoperirea valorilor fac parte din misiunea unui preşedinte.
  • O misiune care nu trebuie scrisă formal într-un text de lege, ci simţită. Sunt evenimente la care am participat, locuri pe care le-am vizitat şi oameni pe care am ţinut să-i cunosc tocmai din acest motiv. Ştiu că există aşteptări mari şi pentru alte zone. Ştiu că oamenii îşi doresc ca lucrurile să se schimbe cât mai repede. Nu toate proiectele au putut începe concomitent, mă refer în special la organizarea Consiliului Consultativ pentru Diasporă şi la structurarea unui mecanism de dezbatere pe educaţie şi pe sănătate. Înainte de a ridica o construcţie este însă nevoie de o fundaţie solidă la care am lucrat în aceste prime 100 de zile.
  • Dragi români, acestea sunt direcţiile de principiu şi acţiune pe care le voi păstra în perioada următoare. Finalizarea proiectelor de reformă a instituţiilor politice rămâne prioritară până la sfârşitul actualei sesiuni parlamentare. Voi urmări cu atenţie soluţia legislativă pentru a asigura votul românilor din diasporă, dar şi celelalte proiecte. Voi continua seria întâlnirilor externe în spiritul aceleaşi politici la baza căreia stau Parteneriatul Strategic cu Statele Unite ale Americii, apartenenţa la NATO şi la UE. În lunile următoare voi finaliza, de asemenea, Strategia naţională de apărare, pe care o voi prezenta parlamentului.
  • Cea mai mare nemulţumire a mea în această perioadă – şi trebuie să recunoaştem cea mai mare restanţă – rămâne modul în care parlamentul continuă să trateze cererile justiţiei, dar şi faptul că promisiunea de a face mai transparente şi mai simple procedurile care privesc încuviiinţarea cererilor justiţiei nu a fost onorată încă de partide.
  • Fiecare episod în care justiţia este blocată în parlament înseamnă un pas înapoi în recâştigarea încrederii publice şi o sursă de pierdere a legitimităţii, iar efectele depăşesc momentele unui vot. Despre politicienii suspectaţi de corupţie şi fuga de justiţie vreau să subliniez că există o probă pe care dacă nu o treci nimic şi nimeni nu te poate ajuta. Această probă se referă la integritatea personală. Ea nu se poate mima, oricâte încercări ai face. În politică, dacă ai greşit grav, demisionezi.
  • Acesta este un alt mod de a face politică. Aşa cum a arătat şi votul din 16 noiembrie 2014, oamenii aşteaptă de la cei aleşi altă conduită. Am certitudinea că mai există politicieni care gândesc la fel când vine vorba de integritate. Fie că ei înţeleg acum sau mai târziu, electoratul va evalua şi sancţiona aceste lucruri la vot. Înţeleg şi împărtăşesc supărarea oamenilor care s-au săturat să vadă că mulţi dintre cei aleşi să-i reprezinte în parlament au uitat în slujba cui sunt şi le sfidează aşteptările. Înţeleg şi dorinţa unora de acţiuni rapide şi radicale pe termen scurt. În democraţie însă, nu poţi rezolva un abuz prin alt abuz. Nu poţi opri un conflict printr-unul şi mai mare şi nu poţi schimba comportamente cu forţa. S-au mai încercat aceste lucruri în România ultimilor ani de către toate părţile. Ştim cu toţii ce a ieşit: un război al tuturor împotriva tuturor. Cine nu învaţă din lecţiile istoriei, e condamnat să repete trecutul şi nu poate construi un alt viitor. Eu nu am de gând să-l repet.
  • Schimbarea clasei politice şi a mentalităţilor este un proces de durată, dar este un proces care acum câteva luni părea imposibil, în timp ce astăzi e deja început. Rezistenţa la schimbare este primul semn că aceasta se întâmplă. Dacă rămâi consecvent unor principii, chiar şi atunci când circumstanţele te împing a le încălca, în cele din urmă vor prevala principiile. Dacă rămâi ferm în respectarea constituţiei, chiar şi atunci când a merge la limita ei pare o soluţie mai rapidă, constituţia va prevala.
  • Acestea sunt crezurile mele. Românii trebuie să ştie că reperul meu este litera şi, mai ales, spiritul constituţiei. Preocuparea mea este să fac ce am spus că fac. Conduita mea este cea pe care deja o cunoaşteţi şi singura direcţie este viitorul pe care îl creăm împreună, al unei Românii în care îşi regăsesc locul, încrederea, calmul şi aprecierea valorii, al unei Românii cu adevărat democratice şi puternice.
  • Reporter: Aţi enumerat realizările din primele 100 de zile din mandat. Aş vrea să vă întreb dacă în această perioadă au existat obiective pe care nu le-aţi atins în afară de nemulţumurile legate de modul în care parlamentul tratează cererile justiţiei?
  • Klaus Iohannis: Faptul că partidele şi parlamentul încă nu au realizat ceea ce au promis consider că este, dacă putem să tratăm aşa, o încă nerealizare. Mulţumesc.
  • Reporter: Fostul preşedinte al României v-a solicitat zilele trecute să nu validaţi numirea noului ministru al finanţelor, pentru că a votat împotriva arestării domnului Şova în parlament. Vă întreb, domnule preşedinte, în ce relaţii sunteţi dvs acum cu fostul preşedinte al României, dacă măcar v-aţi gândit, aţi luat în calcul acea solicitare, dacă dvs i-aţi cerut domniei sale să părăsească Vila Lac III mai devreme şi dacă măcar v-a anunţat că se mută la Scroviştea?
  • Klaus Iohannis: Astea au fost patru întrebări, nu?
  • Reporter: Erau punctele unei singure întrebări.