Pentru că susținem sus și tare că vrem un fotbal curat mai presus de toate pentru că vrem un fotbal fără corupți și infractori – de asta trebuie să își dea antrenorul Pițurcă demisia.
Pentru că a fost condamnat penal, chiar și cu suspendare, pentru că l-a ajutat pe infractorul Becali în afacerile sale dubioase – de asta trebuie să își dea antrenorul Pițurcă demisia.
Pentru că naționala reprezintă românii și România și nu poate fi condusă de persoane cu condamnări și dosare – de asta trebuie să își dea antrenorul Pițurcă demisia.
Antrenorului Pițurcă îi putem imputa multe: o națională care câștigă mai mult din întâmplare, o națională incapabilă să profite de jocul anost al adversarilor, o națională alcătuită “după cum cade zarul”.
Indiferent de rezultatul meciului din această seară, împotriva lui Trinidad Tobago, indiferent de parcursul relativ bun, din aceste preliminarii, indiferent de faptul că e ultimul antrenor care ne-a calificat la un turneu final, Victor Pițurcă trebuie să își dea demisia. Pentru că, odată condamnat, și, mai important, implicat în afacerile lui Gigi Becali, îngroașă rândurile infractorilor din fotbal. Și pentru că urlăm cât ne țin plămânii, pe stadion sau doar pe Internet, că vrem un fotbal curat mai presus de toate, de asta trebuie să cerem demisia lui Pițurcă.
Ca să renască, fotbalul românesc trebuie curățaț din temelii. Trebuie curățaț de jucători, antrenori, patroni și creditori cu iz penal, care încă driblează pușcăria.
Pentru toate aceste motive, antrenorul Pițurcă trebuie să își dea demisia. Însă nu trebuie să uităm meritele jucătorului Pițurcă în reușitele fotbalului românesc. Jucătorului Pițurcă nu avem ce să îi reprosăm. În inimile suporterilor steliști și nu numai, rămâne mereu jucătorul teribil cu zambet larg, agățaț în plasa porții din Ghencea, după ce marcase în minutul 71 golul calificării în finala CCE, împotriva lui Anderlecht. În amintirea noastră, imaginea jucătorului care îmbrățisa copilul de mingi prin plasa porții în seara magică de 16 aprilie 1986 rămâne neștirbită.
Însă pentru că nu putem trăi din amintiri din vremuri demult apuse și trebuie să ne concentrăm pe prezent, este de datoria noastră să cerem demisia lui Pițurcă.
Dezintoxicarea fotbalului a început și trebuie să continue.
Pițurcă, demisia! Numai așa putem continua curățarea fotbalului românesc!
