Reforma teritorială, realizată de Polonia în 1999, a constituit o forţă motrice în transformarea ţării şi a societăţii poloneze, pregătind autorităţile locale de absorbţia fondurilor de preaderare şi, ulterior, a celor structurale, a declarat, într-un interviu acordat Agerpres, ambasadorul polonez la Bucureşti, Marek Szczygiel.
În opinia sa, România îşi poate fundamenta reforma teritorială pe anumite lecţii şi pe experienţa statelor membre ale Uniunii Europene.
„Noi am pregătit această reformă pe parcursul mai multor ani. După colapsul regimului comunist, am decis să avem un sistem al autoguvernării, la nivel local, care să funcţioneze bine, să fie autentic. (…) La ora actuală avem trei niveluri ale diviziunii teritoriale: 2.479 de comune, 380 de raioane şi regiunile sau voievodatele, în număr de 16. Această reformă a devenit o forţă motrice în transformarea ţării, a societăţii. Ea a fost realizată şi în perspectiva aderării la Uniunea Europeană, pentru pregătirea autorităţilor locale de absorbţia fondurilor de preaderare şi apoi a celor structurale”, a afirmat Marek Szczygiel.
El a explicat că cele trei niveluri ale diviziunii teritoriale din Polonia au fost introduse treptat, procesul fiind însoţit de transferul unui număr mare de competenţe de la Guvernul central către regiuni.
„A fost un fel de plan implementat într-o anumită perioadă, introducând gradual diferite niveluri ale acestei diviziuni teritoriale, pentru că nu este suficient – şi ne-a fost destul de clar de la început – doar să schimbăm graniţele regiunilor. Trebuia, de asemenea, să transferăm un număr mare de competenţe, de responsabilităţi de la nivel central, din Capitală, către regiuni, raioane şi comune şi, odată cu aceste responsabilităţi, am transferat şi împărţirea venitului. Prin urmare, toate aceste niveluri ale diviziunii administrativ-teritoriale, ale autoguvernării, au propriile resurse financiare, stipulate şi într-un fel de sistem general al veniturilor din impozite. Deci, sunt independente până la un anumit grad de finanţarea dinspre Capitală. În acelaşi timp, ele pot lua anumite măsuri ca să atragă investitori, persoane private, la stimularea dezvoltării economice, pentru a-şi creşte veniturile”, a susţinut diplomatul.
Referitor la stabilirea capitalelor regiunilor, el a arătat că, la fel ca în România, procesul a generat multe dispute şi că soluţia a fost cea de urmare a unor „tendinţe naturale”, bazate pe istoria, tradiţiile zonelor din Polonia.
