Visul american din anii ’70 al românilor s-a transformat după revoluție în visul european. Fie la studii, fie în căutarea unui loc de muncă mai bun, din ce în ce mai mulți români au luat după ‘89 calea vestului. Italia, Spania, Franța, Germania, Marea Britanie, Norvegia, Danemarca au devenit a doua casă pentru cei plecați în căutarea unui trai mai bun. Au plecat tineri. Au plecat oameni buni, cu experiență. Au plecat din ce în ce mai mulți. Și dintre cei care au rămas, mulți vor să plece.
“Unde e bine, acolo e patria”, spune un proverb latin. Pe acest principiu, din ce în ce mai mulți români au ales să emigreze. Puțini s-au mai întors. România e locul în care s-au născut, în care au crescut și s-au format ca oameni. Atât. Țara adoptivă, care le-a oferit un viitor mai bun, e acum patria lor. Și-au întemeiat familii, și-au dat copiii la școală acolo.
De cele mai multe ori, românii nu au fost primiți cu brațele deschise de noile state. Au fost etichetați în fel și chip, au fost priviți cu dispreț și tratați în scârbă. Cu toate acestea, speranța unei vieți mai bune a făcut ca exodul românilor peste hotare să continue.
Însă nimeni nu s-a gândit că Europa va spune la un moment dat stop. Și odată cu criza economică care a lovit din plin economia europeană, planurile multor români au fost date total peste cap. Grecia, Spania sunt doar câteva țări care au început să angajeze din ce în ce mai mult persoane originare în detrimentul emigranților. Fără perspective și fără un loc de muncă stabil, mulți români vor fi nevoiți să se întoarcă și să o ia de la capăt în țara mamă.
Pe fondul acestei crize, țara noastră nu pare pregătită să le ofere șanse tuturor celor care au emigrat și vor să se întoarcă. Deși prin acțiunile și experiența acumulată, românii ar avea acum șansa să ajute țara din care au plecat, această opțiune nu e deloc tentantă pentru mulți. Mai bine în vest, unde va fi din nou bine, decât acasă, unde nu e niciodată bine, par a spune aceștia.
Ce se va întâmpla cu milioanele de români care au ales calea europeană rămâne de văzut. Vor alege aceștia să revină în țara din care au plecat sau vor rămâne în patria adoptivă, în așteptarea unor vremuri mai bune? Prin experiența acumulată peste hotare, prin cunoștințele noi dobândite, aceștia pot reprezenta un suflu de aer proaspăt. România are nevoie de ei, de cunoștințele lor, iar ei, la rândul lor, au nevoie de patria natală pentru a-și relansa viața și cariera. Pentru că, într-un final, indiferent de ce spun unii, acolo unde e patria e bine.
