Gigi Becali către presă: “Nu mă hărțuiți. Am ieșit din viața publică definitiv și irevocabil. Lăsați-mă în pace și pe mine și pe familia mea.”
Se pare că monstrul creat de presă a căzut în propria-i capcană. Avid după publicitate, avid după putere și bani, Becali a devenit victima propriei sale dorințe de preamărire.
După “Petrică, dă pă GSP TV”, urlat în direct la altă televiziune, după intervențiile pe trei posturi odată, după urcatul pe Maibac ca să vuiască presa și să-l aplaude tot prostul, după bălăcăreli și maimuțăreli, Becali a primit în sfârșit ce merita.
Ani de zile, Becali s-a bucurat de statutul de răsfățat al presei din România. Urletele sale fără rost au fost difuzate de presa sportivă și nu numai. Cu presa care îi mânca din poale, pe post de “lap dog”, Becali părea să aibă lumea la picioare. Însă ceea ce a uitat Becali e că niciun imperiu nu e veșnic. A pozat pe post de creștin, dar a uitat că toate faptele rele se plătesc. Și a venit vremea să plătească, cu vârf și îndesat.
Acum, Becali vrea să fie lăsat în pace. Vrea să nu mai fie hărțuit. S-a crezut stăpân peste presă, dar nu a realizat că e doar un instrument folosit în goana nebună după audiență. Presa însă nu are scrupule: te ridică și te trântește când nici nu te aștepți.
Prea arogant, fudul și încrezut ca să își dea seama, Becali a fost pe rând un simplu pion de manevră – întâi al presei, apoi al politicienilor cu interese mult prea mari ca să le intuiască el, un simplu cioban.
Acum se vede adevărata putere a presei. A creat monstrul, e timpul să îl distrugă. Becali a căzut în propria-i plasă țesută de îngâmfarea și prostia care îl caracterizează. Și nu mai poate da înapoi, nu mai are cale de scăpare.
Condamnarea lui Gigi a fost o bulă de oxigen pentru întreaga societate românească. Acum, avem ocazia să scăpăm, definitiv și irevocabil, de cel căruia condamnările pe bandă rulantă i-au reamintit că e un simplu muritor.
Urmează trei ani de liniște, am zis la început plini de speranță. Dar parcă o viață întreagă de liniște sună mai bine, infinit mai bine, nu? Se spune să nu te bucuri de răul altuia. Dar parcă, în cazul lui Gigi, e greu să te abții.
Becali află acum cât adevăr există în proverbul românesc “cum îți așterni așa dormi”.
Gigi, dormi bine?
