27 August 2013. Guvernul aprobă un proiect de lege care reglementează exploatarea minereurilor de la Roșia Montană. 1 septembrie 2013. Zeci de mii de români ies în stradă pentru a protesta împotriva acestor exploatări.
Au trecut deja cinci săptămăni de la debutul protestelor. În acest răstimp, sute de mii de români din întreaga lume au ieșit în stradă pentru a se opune exploatării de la Roșia Montană.
Încercările politicienilor de a pasa problema de la unii la alții, în speranța că poate-poate, lumea va uita, nu au mai funcționat acum. Nici declarațiile privind posibile daune record pe care statul român ar urma să le plătească celor de la RMGC nu au mai speriat pe nimeni.
Oamenii nu au mai dat înapoi, așa cum sperau cei aflați la putere. Protestele continuă. Dar nu mai sunt despre Roșia Montană, cianuri sau despre carențele proiectului de lege propus de guvern și pasat apoi parlamentului.
Protestul este mai amplu, mai profund, este un protest îndreptat împotriva clasei politice corupte și nepăsătoare, dar și împotriva opiniei publice care, ani de zile, nu a avut nicio reacție față de desele derapaje ale celor care ne coduc. Oamenii care ies în stradă dumincă de duminică vor o clasă politică onestă, vor șanse pentru tineri și o societate liberă să se exprime. Oamenii vor politicieni pentru care să conteze interesul public, nu cel personal.
“Nicio armată nu poate opri o idee al cărei timp a sosit. Nimic nu este mai puternic decât o idee căreia i-a venit vremea” – afirmația lui Victor Hugo sintetizează perfect esența protestelor împotriva proiectului de la Roșia Montană.
În acest caz, ideea e simplă: o țară mai curată, un viitor mai bun. Vremea ei a sosit, iar protestele din stradă o arată foarte clar: nimeni și nimic nu îi mai poate opri pe oamenii din stradă. Vor rămâne acolo până când vor obține ceea ce și-au propus.
Salvarea Roșiei Montane a devenit un laitmotiv pentru salvarea României. Oamenii au înțeles că proiectele păguboase precum cel de la Roșia Montană sunt de fapt o consecință a unei societăți cianurate de o clasă politică coruptă și o presă în care o libertatea de exprimare e doar o utopie.
Mai hotărâți, mai determinați, mai uniți ca niciodată, oamenii au toate șansele să reușească acum salvarea și curățarea României.
