Mișcarea Populară și-a făcut rapid intrarea pe scena politică românească. “Mușcați din noi, face bine la sănătate!”, s-au adresat liderii proaspătului partid jurnaliștilor prezenți la eveniment. Iar presa, cu siguranță, va avea un nou os de ros.
Ce rețetă trebuie urmată pentru ca o formațiune politică nouă să se impună într-un timp atât de scurt pe agenda media și de ce, dintre celelalte partide mai puțin cunoscute, mai ales dintre cele neparlamentare, nu a mai răsărit și altul, o voce mai puternică?
Pentru că, evident, notorietatea politicianului, capitalul său de imagine devine al partidului. Chiar dacă reputațiile sunt mai mult sau mai puțin șifonate, declarațiile devin repetitive și programele sunt epuizate, entuziasmul pare a fi suficient pentru punerea în scenă a unei întregi șarade.
Este evident, astfel, că președintele Băsescu, după celebrul „Adio, PDL!” are, la rândul lui, nevoie de susținerea unei formațiuni. Cu atât mai mult cu cât se apropie de finalul mandatului său, Băsescu trebuie să își asigure o variantă de rezervă.
Între timp, liderii Mișcării Populare nu se feresc să își reafirme susținerea față de șeful statului, iar relația este reciproc avantajoasă. Președintele are nevoie de susținători mai puțin vocali, al căror trecut în politică să îi permită lui însuși să rămână la cârma partidului. Sau poate că președintele-jucător are nevoie de o nouă jucărie?
Cert este că liderii Mișcării Populare au planuri mari, care includ un candidat la prezidențiale, dar și la alegerile europarlamentare de anul viitor. Apropierea de președinte le dăunează, la fel cum îi și avantajează. Pe de o parte, sunt în atenția presei, fapt care îi ajută să se încadreze, încă de la început, în “categoria grea a politicii”. De asemenea, liderii oficiali ai Mișcării – în mare parte necunoscuți – sunt, cel puțin deocamdată, necompromiși în fața electoratului.
Pe de altă parte, nefiind dintre aceia care au demonstrat ceva în politică – fie și incompetența, persistă ideea că sunt ușor de manevrat, iar întreaga formațiune nu este altceva decât un pretext pentru a revitaliza o carieră politică pe cale să se încheie.
Cert este că, pe o scenă politică tot mai fragmentată, Mișcarea Populară nu este altceva decât un compromis, un partid construit în jurul unei personalități – rețetă care, de la început, pare a fi sortită eșecului, în condițiile în care formațiunile politice sunt responsabile de promovarea și de găsirea unor lideri carismatici pe care să îi susțină. În schimb, soarta unei formațiuni “atârnate” de liderul ei este destul de previzibilă, iar antecedentele nu sunt greu de găsit.
