După ce Uniunea Social Liberală a girat două “mari proiecte”, respectiv regionalizarea şi revizuirea Constituţiei, descentralizarea ar trebui să fie cel care, în sfârşit, dă roade şi, mai ales, un sens termenului de “baron local”.
Ca în orice experiment politic românesc din ultima vreme, au fost din nou amestecate o serie de ingrediente care, în orice ordine ar fi amestecate, nu pot să nască decât o reacţie: explozie.
Avem, pe de o parte, un vicepremier trimis în judecată pentru fraudă electorală, care după ce a trâmbiţat o regionalizare voită de liderii din teritoriu, s-a trezit că pierde teren pe toate planurile. Şi pentru că, deocamdată, acuzaţiile procurorilor nu pot fi înlăturate cu una, cu două, a găsit o formulă preparatorie, deloc rea: dacă baronii locali vor putere şi bani, de ce să nu li se ofere?
Pe fondul activităţii dezastruoase a Guvernului, măsura poate părea chiar inspirată. “De ce să nu transferăm o serie de competenţe din subordinea ministerelor în cea a autorităţilor locale, dacă oricum Cabinetul Ponta are atâtea de rezolvat?”. Că s-o fi plâns un biet ministru, împovărat de atâtea responsabilităţi, că liderii din teritoriu, milostivi din fire, au decis să dea o mână de ajutor – dar legal, fiindcă dumnealor nu se ocupă de ilegalităţi – aproape că nici nu mai contează.
Dragnea a decis. Descentralizarea se face. Fie, chiar şi în condiţiile PNL, pentru că ministrul Stroe nu vrea totuşi să renunţe la poliţie, iar Mariana Câmpeanu mai trebuie convinsă. Social-democraţii au mutat, însă, deja: îi au pe Antonescu şi Iohannis de partea lor, unde până mai ieri nici nu se întrevedea aşa ceva.
Iohannis şi tentaţia seducţiei
O scurtă recapitulare a evenimentelor ne arată că, până mai ieri, un Iohannis supărat, dar meticulos se plângea de faptul că o aşa idee măreaţă trebuie analizată ceva mai atent şi îşi exprima neîncrederea cu privire la reuşita proiectului. Nu a fost singurul, căci şi Stroe s-a alăturat cauzei, dar în mod aparent inexplicabil Iohannis a fost cel care a cedat.
După trei ore de discuţii cu Dragnea, Iohannis a ieşit la înaintare şi a făcut câteva declaraţii prin care îşi contrazicea poziţiile anterioare. Pentru că, nu-i aşa, în trei ore a avut timp să se convingă de necesitatea proiectului. Mai mult, îndoielile sale anterioare au fost interpretate greşit, scoase din context, iar întrunirea USL din prima zi a săptămânii a fost doar o coincidenţă, nicidecum un preludiu pentru cea de astăzi. Împăcarea, mai ales după certuri serioase, presupune compromis, susţin terapeuţii de cuplu.
Deocamdată, însă, liberalii sunt cei nevoiţi să cedeze mai mult.
E adevărat, proiectul nu a fost discutat în forma sa iniţială. S-a ţinut cont, deci, de opiniile tovarăşilor liberali şi de cea a ministrului Stroe, evident. Faptul că proiectul a fost impus, a devenit brusc prioritar, nu mai contează.
Iohannis vorbea, nu mai departe de vara acestui an, despre o regionalizare făcută în vreo 10 ani. Acum, susţine descentralizarea de urgenţă: până la 1 ianuarie, potrivit lui Dragnea, zarurile vor fi aruncate.
De la centru vine descentralizarea
Mesajele transmise, pe rând, de cei din USL arată că decizia a fost luată înainte ca Iohannis să îşi exprime părerea. Victor Ponta a anunţat că se face, Antonescu a refuzat să comenteze pe motiv că subiectul e “prea mare” pentru a fi abordat (deşi nu a ezitat să abordeze tema referitoare la independenţa Justiţiei, de exemplu) şi s-au rezumat să lase problema pe mâinile abile ale lui Liviu Dragnea.
Iohannis, după cum s-a văzut şi în declaraţiile sale publice, avea rol de majoretă. A susţinut proiectul, l-a promovat, aproape că s-a autoflagelat. O şedinţă de trei ore, nimic altceva, i-a schimbat nu doar poziţia, ci şi modul de a gândi, viziunea politică, poziţia publică. Dacă e aşa, Dragnea ar avea un succes enorm ca misionar, propovăduind Cuvântul Domnului către triburile africane.
După aceeaşi şedinţă, cel puţin un lider din teritoriu jubila: Marian Oprişan. Ceilalţi, probabil prea încântaţi, au mers să celebreze evenimentul.
Miza nu e greu de ghicit şi frumuseţea este că fiecare primeşte ce doreşte: nu doar bani, deşi sunt destui şi pentru cei care se lăcomesc, ci şi mult visata putere, tradusă ceva mai tehnic de vicepremier. Când a declarat că primarii vor avea mai multe “competenţe”, Dragnea vorbea despre putere sau, după cum s-ar exprima colegul său social-democrat, “ciolan”, căci competenţa nu se dă de la centru.
