Pe fondul deteriorării situației economice și în fața lipsei de perspectivă pentru rezolvarea blocajului politic, tot mai mulți analiști aduc în discuție revenirea la monarhia constituțională ca singura soluție pentru stabilitatea României. Alina Mungiu-Pippidi, spre exemplu, în editorialul “La ce-ar fi bun un rege”, publicat de ziare.com, afirmă că probema principala care a trezit spaima Europei este că nu exista nimeni independent, dar cu totul independent care să îi numeasca pe procurorii generali:
“ Europa nu tine cu Basescu, dar intrucat a controlat indeaproape numirile din ultimii ani stie ca Monica Macovei i-a numit pe Codruta Kovesi si Daniel Morar prin concurs, ca nu au fost avansati de vreun partid si nu au fost pe agenda nimanui. Stiu si eu la fel, ca eram pe aici atunci: as depune marturie despre asta in orice Curte mi s-ar cere. Problema e ca amandurora le expira mandatele, prea scurte conform amendamentelor legii aceleiasi doamne Macovei. Evident, cei de la USL pot argumenta ca finalmente cei doi nu mai sunt independenti, ca de la prima lor numire au fost renumiti – de dl. Basescu – care a avut interese judiciare, casa din Mihaileanu, Blejnar, Cocos, etc, si ca nu ar fi rezistat atatea mandate sub dl. Basescu daca nu se dadeau pe dupa el. Eu ma cam indoiesc, ca tin minte ca doamna Udrea avea propriii ei candidati la un moment dat si ne-am luptat din greu sa prevenim influenta ei. Dar accept in teorie argumentul. Nu, e greu, daca nu cu neputinta sa gasesti un presedinte impartial care sa numeasca procurori. Si aici vedem marele avantaj al monarhiei. Nu de azi: a fost traditional rolul regilor sa numeasca judecatorii, dintr-o lista avansata de consilieri sau Parlament. In Anglia persista acest sistem si azi, denuntat ca arhaic, dar e cel mai vechi si mai bun, mai ales de cand avem monarhii constitutionale si monarhii nu mai sunt implicati in politica, ci deasupra si inafara ei. Cum ar fi, ca sa ne avanseze un CSM ales de tot corpul judecatorilor, dupa un concurs public, o lista scurta de cinci candidati, si din ea suveranul sa ne numeasca doi procurori generali? Bun, dar cine e suveranul, ca aici tabara Basescu o sa strige ca daca e vorba de Radu Duda sunt mari sanse sa nu fie nici independent si nici deasupra? Asa e: as fi avut incredere ca la principesa Margareta nu pot ajunge interese speciale, dar odata ce unul dintre noi a ajuns acolo nu mai putem fi siguri. De unde ne luam un monarh impartial? Il mai tineti minte pe baietelul care a plans in 1992 cand s-a despartit de noi? Nu mai e baietel demult. Printul Nicolae (nascut in 1985), pe numele sau intreg Nicholas Michael de Roumanie Medforth-Mills, este fiul printesei Elena (nascuta in 1950) – a doua fiica a regelui Mihai I – si al lui Robin Medforth-Mills (1942-2002), profesor si fost oficial al Natiunilor Unite. Ar fi asta o optiune? O sa spuneti ca numai pentru chestia asta cu numirea procurorilor si judecatorilor e ridicol sa schimbi sistemul de guvernare si ca ma tin de sotii. Acuma, eu ma tin de sotii uneori, mai ales cand vad pe altii asa incrancenati, dar asta nu e neaparat una din acele ocazii. Aceasta e de fapt functia esentiala a sefului statului, pe toate celelalte le poate face altcineva la fel de bine, sau mai bine (de exemplu, participarea la Consiliul European). La asta insa nu ne e usor sa rezolvam problema pusa de dna Reding si dl. Barroso, chiar daca dnii Corlatean si Antonescu sunt de buna intentie, in spatele lor tot se profileaza Nastase, Voiculescu si Ion Iliescu. Va spun eu, alternativa ca sa nu ajungem sa avem procurori generali direct numiti de la Bruxelles (desi s-ar putea ca poporul sa nu aiba nimic impotriva) ar fi o monarhie constitutionala…”.
O opinie similară o are și Ruxandra Paul, care, în editorialul România după REFERENDUM, publicat în România Liberă în 24 iulie 2012, ajungea la concluzia că bilanţul bătăliei pentru Preşedinţie este deja greu: “ Pierdere de imagine pentru România (deşi nu s-ar fi zis că, în această privinţă, România ar fi avut cum să cadă mult mai jos), deprecierea leului, instabilitate instituţională, probleme în ceea ce priveşte securitatea României în forma ei actuală, probleme de integrare europeană, situaţie foarte grea în economie, iată necazuri care nu vor lua sfârşit imediat după referendum, o dată cu intrarea în noua săptămână. Cine îşi face asemenea iluzii va avea mari deziluzii. Ne mai rămâne o soluţie, MONARHIA, dar fie suntem orbi, fie avem interesul să ne prefacem a nu vedea şansa noastră. Pe fondul acutizării crizei politice, economice şi sociale din România, precum şi al decepţiei celor care îşi pun speranţe în referendumul de duminică, fireşte că dezbaterile pe tema revenirii la monarhie vor reîncepe. De-a lungul istoriei sale, România a avut vocaţie monarhică sigură. Abia în 1947, sub presiune stalinistă, a fost instaurată republica de către comunişti. Dacă vrem să redevenim un popor, încetând a mai fi o populaţie, dacă vrem ca România să-şi ocupe locul demn pe care îl merită în lume, dacă vrem prosperitate şi respect, trebuie să renunţăm la dubioasa moştenire comunistă şi să revenim la forma naturală a statului de drept, care în România este monarhia. De ce nu s-a organizat până acum un referendum care să dea românilor posibilitatea de a opta pentru monarhie sau republică, pentru rege sau preşedinte? Este oare necesar un referendum pe această tematică înainte de elaborarea noii Constituţii? Care credeţi că ar fi răspunsul românilor? Vă daţi seama că, dacă aveam un rege în fruntea ţării, tot acest catastrofal scandal nu ar fi avut loc?”, încheie Ruxandra Paul.
