Roger Waters a arătat cum se construieşte şi cum se doboară un zid, miercuri seară, la Bucureşti, într-un show „veteran” conceput în două acte, cu proiecţii video impresionante, personaje autoritare gonflabile şi solouri de chitară care au ajuns să fie proiectate pe Casa Poporului.
Show-ul „The Wall” a avut o scenografie, coregrafie şi interpretare care au intrat deja în pop-cultură. Dar magia, dincolo de repetitivitatea peste ani a show-ului care vorbeşte despre totalitarism, victimele sale şi puterea oamenilor de a-l învinge, s-a arătat de la prima apariţie a artistului Roger Waters, pe scena din Piaţa Constituţiei.
Cu o perdea de artificii şi o armată cu steaguri roşii pregătită să îşi primească recruţii alături, Waters a apărut pe scenă în jurul orei 20.30. Uriaşul zid construit în prelungirea scenei şi parţial pe aceasta a devenit un ecran de proiecţii, unde au rulat imagini cu armate fictive, victime ale războaielor, civili, militari, dar şi îndemnuri.
„If at first you don’t succeed, call an airstrike” („Dacă, la început, nu reuşeşti, comand un raid aerian”). Şi raidul aerian nu a întârziat să apară. Un avion suspendat în extrema scenei a aterizat dramatic, pentru a adăuga şi mai multă emoţie spectacolului.
Primul personaj fantastic şi aducător de cenzură a fost profesorul enorm care a apărut alături de corul de copii români ce au cântat „All in all it’s just another brick in the wall” („Până la urmă, e doar încă o cărămidă în zid”). Cu o coafură strictă, o bluză cu sigla şcolii şi ochi ce luminau în roşu, profesorul le-a îngheţat sângele în vene spectatorilor.
La finalul hitului, Waters a susţinut un discurs amplu în limba română. „Bună seara, Bucureşti! Bine aţi venit!”, a început Waters, după care a mulţumit micilor artişti. De asemenea, Waters a dedicat cântecul lui Jean Charles de Menezes, un bărbat brazilian care a fost împuşcat în cap de poliţia londoneză, fiind identificat greşit drept terorist.
Tot în limba română, cu mici adăugiri în engleză, Waters a dedicat spectacolul „victimelor terorismului de stat din întreaga lume”. „Şi voi ştiţi despre ce este vorba”, a completat artistul. „Cam asta e cu superba dumneavoastră limbă”, şi-a încheiat acesta micul discurs.
La „Mother”, Waters a mărturisit că va face „un duet” cu o versiune mai tânără a sa, din 1980. „O să îi asigur acompaniamentul acustic amărâtului ăla de Roger”, a spus el.
Cu fiecare melodie care se succeda în program, zidul devenea tot mai compact, cu oameni ca nişte umbre adăugând câte o cărămidă, pentru ca, la pauză, întreaga scenă să fie astupată de zid.
În timpul pauzei de aproape 15 minute, Waters s-a întâlnit în culise cu soldaţi români răniţi în misiunile din Irak şi Afganistan. Gestul artistului este o tradiţie pentru acesta, care, la rândul său, şi-a pierdut tatăl în cel de-Al Doilea Război Mondial. Pe toată durata pauzei, zidul a fost împânzit de fotografii cu victimele violenţelor armate din întreaga lume, cu data morţii. Fotografiile au fost trimise chiar de fanii artistului, care le mulţumeşte astfel pentru acest gest.
Partea a doua a show-ului a început cu hitul „Hey You”, iar dărâmarea zidului a început, cărămidă cu cărămidă. Întâi a fost Waters, care a cântat dintr-o cămăruţă ascunsă în structura compactă ce se afla faţă în faţă cu Palatul Parlamentului, apoi, încetul cu încetul, proiecţiile de pe zid au trecut de la jocuri psihedelice de culori la sugestii că acele cărămizi vor cădea în curând. La piesa „Confortably Numb”, zecile de mii de spectatori au avut un motiv să se aşeze cu spatele la scenă. În baia de lumini, silueta chitaristului lui Waters a fost proiectată imens pe Casa Poporului.
Spre finalul show-ului de aproape trei ore, a fost lansată în aer o altă siluetă sugestivă a asupririi economice, ideologice şi militare: un porc mistreţ având tatuate logouri de corporaţii, dar şi simboluri politice şi religioase.
În încheiere, Waters a mulţumit celor veniţi la spectacol. „Mulţumesc, aţi fost un public minunat!”, a spus acesta, după care şi-a prezentat pe rând muzicienii.
Sursa: Mediafax.
