Balul absolvenților de liceu – moment idilic, în care tinerii abia trecuți de vârsta majoratului se întâlnesc pentru a celebra cei patru ani de studiu, pentru a-și lua rămas bun de la profesori și pentru a petrece o ultimă noapte, înaintea examenului care le va schimba cursul vieții. Te aștepți la discuții calde, rememorări, întâmplări haioase, veselie cât cuprinde, nostalgie – urmează o nouă etapă în viața celor care pășesc către maturitate.
Asta este, poate, ceea ce își imaginează părinții. În realitate, lucrurile stau cu totul altfel.
Ziua balului este desprinsă, parcă, din filmele de la Hollywood. Ținutele sunt alese cu grijă, pe principiul “dress to impress”, după îndelungi perindări prin magazine, căci alegerea este dificilă, iar pretențiile sunt mari. Extravaganță, lux, rochii sclipitoare, pantofi cu tocuri înalte – totul face parte dintr-o paradă eclectică, dar în care nimic nu amintește de liceu. E o competiție a ipocriziei, în care câștigă cel care are cel mai mult de arătat și o dovadă a faptului că studenții de mâine pun preț pe un singur lucru: pe aparențe.
Exact ca în jocurile din copilărie, în care fetițele încercau pantofii mamei ori se rujau stângaci, astăzi absolventele încearcă să se transforme, peste noapte, din fete în femei. Iar în opinia lor, un damf tare de parfum, un coc rigid, înecat în fixativ, un strat gros de fard și o sumedenie de accesorii sunt exact elementele definitorii ale feminității.
Etichetele sunt esențiale: contează designerul, numele parfumului, marca de pantofi – o ironie a sorții, dacă stai să te gândești că tocmai autenticitatea este cea care lipsește cu desăvârșire. Aceiași elevi care înainte protestau față de introducerea uniformelor, astăzi urmează un spirit de turmă care le impune aceleași constrângeri.
Cine spune că România este o țară săracă, atunci când un puști abia trecut de vârsta majoratului primește, drept cadou de absolvire, un Lamborghini? Și ce sens are atunci să te plângi de calitatea învățământului, de lipsa promovării valorilor reale, de scăderea standardelor?
Atunci când ai mii de tineri care pornesc în viață cu gândul că, fie numai pentru a se distra, au nevoie de o sumedenie de accesorii și de o porție zdravănă de snobism asumat, poate ar trebui să îți pui întrebări, ca popor. Sigur, criticilor le este simplu să dea verdicte: “Părinții sunt de vină”. Dar mediul înconjurător? Școala? Anturajul? Elevii înșiși?
Astfel de manifestări sunt doar o consecință a unor tare adânc înrădăcinate în conștiința poporului, a felului în care noi gândim, ne comportăm și vrem să ne prezentăm, ascunzând defectele, sărăcia, nefericirea sub straturi groase de fard, sufocând creativitatea, tinerețea, entuziasmul cu aparențe chinuitoare, dificil de menținut.
De fapt, toate acestea sunt simptome nu doar ale unei societăți în care consumul este vital, ci ale unei generații care nu știe în ce direcție să își orienteze energia. Iar în condițiile în care, în fiecare an, aproximativ jumătate dintre ei se confruntă cu un eșec la bacalaureat, nu te poți abține să nu te întrebi ce anume sărbătoresc, de fapt. Faptul că nu se gândesc la ziua de mâine?
Este un paradox trist faptul că aceia care se străduiesc atât de mult să pozeze în adulți nu vor deveni, de fapt, prea curând persoane cu adevărat mature și responsabile.
Cert este că, în toată această poveste, afacerile prosperă. Saloanele de frumusețe au numai de câștigat, la fel ca și designerii care se străduiesc să găsească ținute cât mai spectaculoase, la fel cum nici patronii localurilor nu sărăcesc în perioada asta.
Probabil cei mai puțin câștigați sunt tot profesorii, dascălii care sunt nevoiți să privească, de la înălțimea catedrei, dar și de la nivelul scăzut al salariului, toată această paradă.
Iar în tot acest timp, tinerii trăiesc cu impresia că așa ar trebui să fie – că totul se cumpără cu bani, inclusiv experiența unei seri care ar trebui să fie memorabile, iar un costum “de firmă” este suficient pentru a acoperi o experiență goală și golită de sens ori de emoție. Pentru că nimeni nu ar îndrăzni să plângă când își ia rămas bun de la colegi, știind că riscă să distrugă opera de artă a unui make-up artist.
