Dacă a fost vreun termen folosit cel mai des pentru a descrie discursul de reînvestitură adresat luni de Preşedintele Obama, acela este „liberal”. Aparent, Obama pus deoparte eforturile post-partizane din primul său mandat şi a fost deschis către o guvernare largă, afirmându-şi sprijinul deplin pentru cauza drepturilor homosexualilor şi angajându-se – precum înfocatul Al Gore – în lupta împotriva încălzirii globale, scrie Zachary A. Goldfarb comentator al cotidianului american Washington Post și unul din cei mai profunzi cunoscători a ceea ce se întîmplă la Casa Albă.
Cu toate acestea, ziua următoare, Casa Albă s-a declarat surprinsă când a aflat că discursul preşedintelui a fost considerat o expresie a liberalismului. Secretarul de presă Jay Carney le-a comunicat reporterilor că respinge „ideea că acesta ar fi fost un discurs al „ism”-ului”, adăugând că este mai degrabă „reprezentativ pentru ideile care stau la baza identităţii noastre ca americani.”
Discursurile de investire au inspirat o naţiune şi au restabilit idealuri americane. Este suficient să aruncăm o privire în urmă, la discursurile fiecărui preşedinte de la Franklin Delano Roosevelt la Preşedintele Obama.
Într-un sens restrâns, Carney are dreptate. Sondajele de opinie arată că aproape toate luările de poziţie pe temele majore expuse în discursul lui Obama – salarizare, imigrare, încălzire globală şi căsătoria între doi parteneri de acelaşi sex – coincid cu opinia majorităţii americanilor.
Judecând după ideile expuse, Obama nu a propus o agendă liberală. Sigur, este importantă, dar nu liberală; poate mai degrabă cu vederi centriste sau de centru-stânga. Agenda pare liberală numai din perspectiva diviziunii liberali-conservatori, cu care suntem obişnuiţi la Washington.
În ultimii patru ani, politica în capitala naţiunii a fost rezumată la lupta dintre preşedinte şi republicanii din Tea Party. Dar pentru că Obama este mult mai aproape de centru decât sunt cei din partidul republican, ceea ce se consideră cale de mijloc la Washington este mai degrabă conservator decât politica de centru ce poate fi valabilă la scară naţională. În acest peisaj, chiar şi propunerile centriste se confruntă cu obstacole legislative.
Dincolo de diviziunile financiare, cetăţeni din toată ţara opun rezistenţă etichetei „liberal” – chiar dacă sondajele indică întrucâtva că ei tind să aibă vederi liberale în chestiuni specifice. Experţii în ştiinţe politice numesc această distincţie ideologie „simbolică” versus ideologie „operaţională”.
După cum indică unul dintre sondaje, 74 la sută dintre americani susţin limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră pentru a diminua efectele asupra schimbărilor climatice. Un alt sondaj arată că 68 la sută dintre americani se opun tăierilor costurilor în programul de sănătate publică pentru săraci, Medicaid. Alte sondaje arată că mai mult de jumătate dintre cetăţeni optează în favoarea găsirii unei proceduri de dobândire a cetăţeniei pentru imigranţii ilegali, o largă majoritate se opune tăierilor bugetare în educaţie sau transporturi, iar o mică majoritate se pronunţă în favoarea legalizării căsătoriilor între persoane de acelaşi sex.
Discursul de reînvestire al lui Obama a sunat liberal din cauză că pledat destul de puternic pentru rolul guvernului în viaţa naţiunii, luare de poziţie care rareori a mai fost făcută de un politician democrat după declaraţia Preşedintelui Bill Clinton, în 1996, că „epoca guvernului mare a luat sfârşit.”
„Nu credem că, în această ţară, libertatea este rezervată numai celor norocoşi sau fericirea celor puţini,” afirmă Obama în discursul său. „Recunoaştem că indiferent cât de responsabil ne trăim vieţile, oricare dintre noi, în orice moment, se poate confrunta cu pierderea slujbei, sau cu o boală subită, sau cu o casă măturată de o furtună teribilă.”
Discursul său a fost o declaraţie cât se poate de directă a acestor idei, dar nu a venit cu vreo noutate ideologică. Obama a pledat cu convingere pentru aceste principii în ultimul an şi jumătate.
Totul a început din vara lui 2011, când eforturile sale post-partizane se încheiau cu eşecul încheierii un târg măreţ cu republicanii pe tema datoriei de stat. Apoi, a început să adopte din ce în ce mai mult un mesaj ideologic. În iarna 2011, în Osawatomie, Kansas, a pornit un atac împotriva inegalităţii veniturilor – un subiect de interes pentru liberali -, când soluţiile propuse de el (taxe uşor crescute pentru cei înstăriţi pentru a putea păstra serviciile de care depind clasa de mijloc şi cea inferioară) erau general acceptate.
