În ultima perioadă, Rusia a încercat să-şi consolideze relaţiile cu Franţa şi Germania. Însă o serie de împrejurări – inclusiv un conflict verbal recent între reprezentanţi din Moscova şi Berlin şi o vizită la Paris a ministrului de externe rus Serghei Lavrov ce urmează să aibă loc miercuri – scot în evidenţă motivele pentru care entuziasmul Moscovei este puţin probabil să fie egalat de vreuna dintre puterile europene, după cum scrie George Friedman.
O relaţie solidă cu Germania şi Franţa i-ar oferi Rusiei flexibilitatea extrem de necesară în încercările ei de a construi o sferă de influenţă în Europa, ce poate fi consolidată folosindu-se de resursele energetice. Încă există o antipatie reciprocă între puterile eurasiatice, dar ele au reuşit să evite divergenţele străvechi în scopul urmăririi intereselor economice comune. Principalele vizite de stat şi afaceri încheiate au făcut parte dintr-o înţelegere politică delicată, Moscova bazându-se pe atenuarea unor probleme cum ar fi încercarea Statelor Unite ale Americii de a extinde NATO, amplasarea scutului antiracheta şi acuzaţiile oficiale aduse împotriva gigantului energetic rus Gazprom.
Încercările Rusiei de a consolida relaţiile economice cu Franţa şi Germania au decurs, în principiu, conform planului până în momentul izbucnirii crizei financiare în Europa, în 2008. De atunci, a devenit dificil pentru Moscova să le atragă atenţia guvernelor de la Paris şi Berlin, ambele fiind mult mai preocupate cu viitorul zonei euro decât cu întregul şir de acorduri strategice propus de Rusia.
Spre exemplu, unul dintre obiectivele vizitei lui Lavrov în Franţa va fi să examineze acordurile militare şi energetice aflate în aşteptare. Datorită poziţionării sale geografice, Franţa importă foarte puţin gaz natural din Rusia, bazându-se în mare parte, în schimb, pe importul de gaz natural lichefiat (GNL) din Africa de Nord şi din alte zone. Acest lucru nu a împiedicat încercările Rusiei de a întări acordul energetic cu francezii. În cursul lunii octombrie, Rusia a trimis pentru prima dată în Franţa un vas cisternă cu gaz natural lichefiat, folosind o rută care traversa Oceanul Arctic, o realizare notabilă ce califică Rusia pentru transportul mărfurilor pe ape îngheţate. Rămâne, însă, de văzut, dacă Franţa va solicita în viitor astfel de transporturi sau dacă îşi va păstra opţiunea din prezent.
Pe frontul militar, Rusia urmează să demareze producţia elicopterelor pentru nava amfibie de atac Mistral construită de către francezi pentru Moscova. Capitala franceză a fost criticată de restul membrilor NATO, circumspecţi cu privire la aprovizionarea Rusiei cu un armament strategic atât de performant de către un aliat. Astfel, există un motiv pentru care Rusia să pună la îndoială angajamentul Franţei în această înţelegere. În plus, între Rusia şi Franţa au existat divergenţe cu privire la conflictele din Orientul Mijlociu, cum ar fi criza din Siria. Poziţia guvernului de la Moscova în cazul conflictelor din Levant a fost echivocă, în timp ce Franţa a încercat să pregătească terenul pentru o schimbare de regim în zonă.
De-a lungul timpului, relaţia dintre Rusia şi Germania a fost mai deschisă. Interdependenţa economică dintre cele două state este substanţială; Rusia aprovizionează aproximativ o treime din nevoile energetice ale Germaniei, iar Germania a fost unul dintre cei mai mari clienţi economici ai Rusiei. În cursul acestei luni, s-a dat în folosinţă a doua conductă a gazoductului North Stream, ce leagă Rusia şi Germania prin Marea Baltică, indicând menţinerea pe termen îndelungat a relaţiei Moscova-Berlin. Fără alternative energetice, Rusia şi Germania vor rămâne parteneri economici apropiaţi.
Nu se ştie, însă, dacă Germania este dispusă să ducă acest parteneriat mai departe. Rusia speră ca acordurile energetice cu Germania să deschidă relaţiile economice cu Berlinul şi în alte zone strategice. Viziunea ruşilor ar prevede ca investitorii germani, exasperaţi de oportunităţile limitate din Europa, să se îndrepte către Est pentru a infuza tehnologie şi capital în firmele ruseşti în mare nevoie de modernizare. Uriaşele resurse naturale ale Rusiei şi piaţa mare de desfacere par să complementeze ideal economia germană puternică high-tech şi orientată spre export, iar investiţia germană ar ajuta Moscova să ferească Rusia de inconstanţa exporturilor de energie.
Cu toate acestea, Germania a arătat un interes scăzut faţă de investiţiile în industria tehnologică şi infrastructura Rusiei. Investitorii europeni au pus sub semnul întrebării aspectele economice ale acestor proiecte în contextul actual şi au solicitat guvernului rus slăbirea reglementărilor din domeniul investiţiilor şi limitarea intervenţiei politicului în mediul afacerilor. Această atitudine este firească în contextul crizei financiare, dar Rusia nu are mult timp de pierdut. Cu cât văditele sale eforturi de privatizare stagnează mai mult timp, cu atât îi va fi mai greu să rămână o piaţă economică competitivă şi un jucător politic în Europa pe termen lung.
Din cauza acestui impas, au început să apară tensiuni evidente. Spre exemplu, Andreas Schockenhoff, trimisul special al Germaniei pentru cooperarea ruso-germană şi membru al Partidului Creştin Democrat al cancelarului german Angela Merkel, duce o campanie făţişă împotriva Rusiei, criticând Moscova pentru eşecul creării unui mediu al afacerilor propice pentru investitorii europeni şi cerându-le oficialilor germani să reexamineze acordurile cu Rusia. Ministerul Afacerilor Externe a încercat să discrediteze acţiunile lui Schockenhoff, susţinând că el nu are dreptul să se pronunţe în numele guvernului german. Purtătorul de cuvânt al guvernului german a răspuns pe scurt acuzaţiilor aduse, clarificând că reprezentantul Berlinului nu este numit de Rusia. Bineînţeles, Franţa nu a intervenit deocamdată în acest conflict.
Deşi ţine prima pagină a ziarelor, această retorică nu reflectă cu exactitate starea actuală a relaţiilor ruso-germane. Chiar dacă Germania este interesată să caute alternative economice, interdependenţa economică dintre cele două ţări ar avea de suferit de pe urma unei eventuale distanţări în condiţiile actuale. Berlinul se confruntă cu o incertitudine majoră în Europa de Vest, piaţă principală şi, prin urmare, indispensabilă de export. Fără alte alternative clare, guvernul german nu poate îndepărta un vecin estic cu asemenea forţă energetică precum Rusia.
Capitala Germaniei se confruntă cu aceeaşi dilemă pe care o are din anul 1871 în încercarea de a-şi defini relaţia cu Câmpia Europei de Nord. Ţara are nevoie să menţină în egală măsură un parteneriat strategic cu Franţa şi cu Rusia, cu posibilităţi limitate de mişcare în ambele direcţii. Drept urmare, constrângerile Germaniei cântăresc mult mai greu decât orice declaraţii politice făcute la Moscova, Berlin sau Paris, conchide Friedman.
