Războiul civil aruncă Siria într-un colaps economic

Conflictele şi sancţiunile internaţionale au devansat declinul economic în 2012. Principalele sectoare producătoare – petrolul şi turismul – se împotmolesc, iar producţia agricolă şi industriei manufacturiere au în continuare de suferit din cauza scăderii ratei de ocupare a forţei de muncă, înstabilităţii politice şi închiderii pieţei cheie din Turcia. Şi problemele fiscale precum devalorizarea monedei şi deficitul bugetar pun în primejdie economia Siriei, care a înregistrat o scădere a PIB-ului în 2011 de 12-15%. Capacitatea regimului de a ţine economia ţării pe linia de plutire va contribui atât la longevitatea sa, cât şi la sprijinul popular în problema revoltelor, se afirmă într-o analiză Oxford Analytica.

Impactul

  • Colapsul economic ar putea, în mod paradoxal, să atragă susţinerea publică de partea guvernului, cetăţenii sirieni considerând rebelii vinovaţi pentru conflicte.
  • Prăbuşirea finanţelor publice ar afecta pe scară largă criza umanitară.
  • Sancţiunile Uniunii Europene şi ale Ligii Arabe vor slăbi regimul, dar nu sunt suficiente pentru a-l doborî.

Ce urmează

Cu resurse uşor epuizabile, puterea regimului de a întârzia presiunile inflaţioniste şi de a asigura un sprijin financiar populaţiei va fi din ce în ce mai limitată. Tactica sa de a se folosi de măsuri ad-hoc pentru a amâna prăbuşirea economică va fi folosită cu disperare în 2013, dar este puţin probabil să funcţioneze în contextul în care criza umanitară se agravează, iar condiţiile economice continuă să se deterioreze.

Analiză

Economia Siriei se află sub presiunea unui număr de factori, venind în special din direcţia sancţiunilor intenaţionale şi a prejudiciilor cauzate de violenţe:

  • Sancţiuni. Accesul lor la piaţa petrolului a fost restricţionat, investiţiile statelor Uniunii Europene şi din Golf bat în retragere, iar mare parte dintre companiile internaţionale consideră Siria o destinaţie riscantă pentru investiţii.
  • Infrastructura. Conflictul a provocat pagube materiale enorme în infrastructură şi a distrus echipamente principale, conductele de petrol şi gaz fiind, de obicei, ţinte ale rebelilor.
  • Serviciile de bază. În zonele necontrolate de govern, serviciile de bază lipsesc aproape în totalitate. Combustibilul şi alte produse de bază nu sunt distribuite în aceste zone sau preţurile lor depăşesc posibilităţile financiare ale cetăţenilor de rând.

Evaluarea pagubelor

Evenimentele au provocat pagube serioase în principalele ramuri ale economiei:

Comerţul regional

Comerţul cu Turcia, unul dintre cei mai mari parteneri comerciali, a scăzut de la 2,3 milioane de dolari în 2010 la 1,9 milioane de dolari, la sfârşitul lui 2011. Comerţul bilateral va fi în continuă scădere după suspendarea acordului de comerţ liber, aplicarea de către Siria a unui impozit pe circulaţia mărfurilor venite din Turcia de 30%, şi o serie de acţiuni punitive reciproce îndreptate împotriva intereselor politice şi comerciale.

Irakul şi Iranul au încercat să încurajeze comerţul cu Siria eliminând obligativitatea eliberării certificatelor de origine pentru mărfurile produse în Siria şi încurajând comerţul cu produse ale industriei prelucrătoare şi textile. Cu toate acestea, nu au fost compensate pierderile producţiei scăzute şi închiderea pieţelor regionale şi din Turcia.

Industria prelucrătoare

Rata neoficială a şomajului: 40%

Scăderea producţiei în industria prelucrătoare poate fi resimţită în întreaga ţară odată cu închiderea pieţei turce, cu întreruperile alimentării cu energie şi cu scăderea forţei de ocupare a locurilor de muncă, muncitorii îndepărtându-se de zonele de conflict. Multe întreprinderi mici au fost închise. Estimările neoficiale indică o rată a şomajului de aproximativ 40%. Majoritatea locurilor de muncă pierdute vin din sectorul privat.

Sectorul petrolier

Producţia şi exportul petrolului au fost afectate vizibil. Înaintea izbucnirii revoltelor, mai mult de 90% din exporturile petroliere se făceau către ţările UE, stocul nevândut mergând către Turcia. Aceste pieţe nu mai există. De obicei însumând în jur de 20% din PIB şi 25% din totalul bugetului guvernamental de venituri, deficitul de venit cauzat de exporturile de petrol şi de gaz este estimat să fi provocat guvernului o pagubă de mai mult de 4 milioane de dolari.

Deficit de 4 milioane de dolari în veniturile din petrol

Mare parte din producţie este folosită acum intern. În ciuda scăderii exporturilor, Siria trece, în continuare, printr-un deficit energetic. Irakul a fost de acord să îi furnizeze 720 000 de tone de ţiţei pe lună, la un tarif redus. Este puţin probabil, însă, să fie o cantitate suficientă pentru a satisface nevoile domestice în lunile de iarnă ce urmează.

Transportul şi turismul

În sectorul transporturilor s-au făcut reduceri masive, multe companii au fost nevoite fie să se închidă, fie să facă reduceri de personal. De asemenea, sectorul turistic al Siriei, care fusese în plină creştere, a fost blocat, iar schimburile cu străinătatea extreme de necesare Siriei sunt, şi ele, îngheţate. Investiţiile în turism au fost afectate nefavorabil de sancţiunile Ligii Arabe, investiţiile Qatarului în sectorul turistic de aproximativ 6 miliarde de dolari fiind întrerupte.

Agricultura

În prezent, Siria este considerată a fi o ţară cu un risc de nesiguranță alimentară. Înainte să înceapă conflictele, Siria avea autonomie în producţia alimentară, însă sectorul agricol a fost grav lovit de revolte. Producţia a scăzut, accesul la ferme şi la terenurile arabile este îngreunat de luptele din stradă. Seceta, costurile ridicate de producţie şi transport, şi diminuarea ratei de ocupare a forţei de muncă au contribuit la scăderea producţiei. Acest lucru a condos la majorarea preţurilor, cu o creştere anuală aproximativă de 60% la ouă şi 45% la zahăr.

Mulţi sirieni se sprijină tot mai mult pe ajutoare internaţionale pentru mâncare, numărul celor care necesită asistenţă alimentară imediată fiind estimat la 1,5 milioane de cetăţeni.

Răspunsul guvernului

Guvernul continuă să acorde salariile în sectorul public.

Spre deosebire de restul ţării, în Damasc şi, într-o măsură mai mică, în Alep, guvernul îşi menţine o aparentă guvernare economică. S-a constatat că plăţile pentru salariile din sectorul public sunt întârziate în unele zone din mediul rural, dar angajaţii ajung să îşi primească salariile. În fortăreţele securităţii regimului sirian, cum este Damasc, guvernul aplică măsuri stricte de colectare a taxelor pentru contrabalansarea pierderilor din alte regiuni ale ţării.

Controlul preţurilor

Presiunile financiare au diminuat capacitatea guvernului de a acorda subvenţii pentru producători şi consumatori. Cu toate acestea, guvernul a luat o serie de măsuri pentru a creşte aprovizionarea cu alimente şi a reduce preţurile, printre acestea incluzând:

  • Liberalizarea importurilor unor produse de bază, cum ar fi năutul, fasolea şi mazărea;
  • Publicarea listelor de preţuri;
  • Impunerea unui plafon al impozitului pe profit de 6-12% pentru angrosişti.

Aceste măsuri au un efect limitat, piaţa neagră şi fluctuaţia monetară fiind factori mai puternici în determinarea preţurilor. Conflictele au sporit activitatea de pe piaţa neagră, în special în oraşe, iar moneda a pierdut în jur de 50% din valoarea sa neoficială de pe piaţa neagră, de la debutul conflictelor. Deprecierea monetară, împreună cu rata şomajului şi inflaţia anuală de 30% reduc puterea de cumpărare a cetăţenilor de rând.

Controlul bancar

Pentru a opri pierderile de capital, guvernul a făcut o serie de reglementări bancare. Băncile din sectorul public au primit restricţii pentru politicile de acordare a împrumutului bancar, forţând întreprinzătorii să apeleze la membri ai familiei sau la cunoştinţe pentru sprijin financiar. Piaţa serviciilor bancare s-a diminuat şi, de curând, Compania Islamică pentru Servicii Financiare a fost desfiinţată în urma lipsei de putere a pieţei. Activitatea Bursei de Valori din Damasc este extreme de redusă.

Cheltuieli în sectorul public

Guvernul a aprobat un buget masiv de 27 de milioane de dolari pentru 2012-2013. Majorarea considerabilă a cheltuielilor include mărirea salariilor pentru angajaţii din sectorul public. Cu toate acestea, este puţin probabil ca aceasta să se concretizeze, iar capacitatea guvernului de a finanţa asemenea cheltuieli exagerate este limitată. Este puţin probabil ca, în condiţiile unei economii instabile, guvernul să poată susţine întregul buget propus.

Economie rebelă?

Zonele de opoziţie sunt cele mai afectate de căderea economică. Grupurile rebele nu au reuşit să trimită resurse în aceste zone, care se confruntă, drept urmare, cu cea mai slabă aprovizionare şi cu lipsa unor servicii de bază. Aceste condiţii au condus la migrarea sirienilor în alte zone din Siria şi din ţările învecinate, punând şi mai multă presiune pe pieţele muncii şi pe sectoarele de producţie.