OXAN: Energia nucleară, cea mai bună alternativă energetică globală

Sistemele de energie regenerabilă includ, în prezent, turbine eoliene, panouri fotovoltaice şi diverse forme de ardere a biomasei sau de energie hidraulică. Sursele de energie regenerabilă nu pot fi sporite la peste 20% din întreaga reţea energetică fără să determine o creştere accelerată a costurilor şi o scădere a profiturilor, se arată într-o analiză Oxford Analytica. Spre deosebire de acest tip de energie, cea nucleară reprezintă o tehnologie stabilă şi în creştere datorită eficienţei cu care furnizează energie pe scară largă fără consum de carbon.

Impact

Impactul contaminării radioactive este mult mai puţin semnificativ decât se crede în general. Instabilitatea inerentă a producţiei energetice provenite din surse regenerabile impune existenţa unui plan energetic alternativ. Este probabil ca sistemele nucleare viitoare să consume mari cantităţi de deşeuri.

Ce urmează

Principala provocare în reducerea eficientă a carbonului este să schimbăm percepţia publică cu privire la energia nucleară. În UK, sprijinul public pentru acest tip de energie a crescut în ciuda dezastrului de la Fukushima, în timp ce Germania şi Japonia au dezvoltat o atitudine extrem de pozitivă în favoarea energiei regenerabile. Pericolul cu care se confruntă ţările din urmă, dacă optează pentru energia regenerabilă. este creat de imposibilitatea în care se vor afla de a produce mari cantităţi de energie necesare pentru a întreţine o economie industrială şi o stabilitate a rezervelor pe care se bazează companiile şi serviciile publice, într-un mod rentabil şi fără folosirea carbonului.

Analiza

Ca reacţie la criza petrolului din anii 1970, susţinătorii ecologişti au promovat extragerea energiei din regenerabile ca soluţie clară împotriva dependenţei crescute de petrol sau folosirii energiei nucleare. Până la începutul anilor 1990, sursele de energie regenerabilă ajunseseră să fie promovate şi pentru a se reduce emisiile de carbon. Acest punct de vedere a fost cultivat prin politicile europene, în special prin politica recentă a Germaniei cu privire la tranziţia energetică. Planul ”energiewende” (energie în tranziţie) se bazează pe un număr de mecanisme subsidiare care să promoveze preluarea la scară industrială a regenerabilelor până la 35% din reţeaua energetică până în 2020, ajungând la 80% până în 2050. În plus, ca urmare a accidentului de la Fukushima, guvernul a demarat închiderea flotei nucleare a Germaniei.

Deşi această politică se bucură de sprijinul public, ea a produs o serie de probleme pentru guvernul German:

• Nivelul crescut al subvenţiilor pentru tariful de energie regenerabilă ajunge la 20 de miliarde de euro (27 de miliarde de dolari) pe an, sumă fixă pentru următorii 20 de ani. Guvernul estimează că această politică poate ajunge să coste în jur de 1 trilion de euro.
• Instabilitatea intrinsecă a producţiei de energie din regenerabile impune şi o măsură de siguranţă reprezentată de gazele naturale. Cu toate acestea, volumul crescut de energie regenerabilă canibalizează viabilitatea pieţei gazului din cauza regulilor de prioritate din cadrul reţelei energetice, făcând actualele combinate de prelucrare a gazului nerentabile. Această situaţie a condus la folosirea mai deasă a cărbunelui brun mai ieftin, dar mult mai poluant pentru a face faţă cererii crescute în perioadele în care regenerabilele nu funcţionează. În prezent, Germania importă cărbune şi energie nucleară prin interconectori din Franţa şi din Cehia.
• Distribuirea naturală a regenerabilelor presupune o nouă infrastructură de transmisie, ce contribuie considerabil la costurile per ansamblu şi atrage opoziţie la nivel local, ceea ce întârzie implementarea şi descurajează investiţiile.
• Închiderea flotei nucleare şi consumul crescut de cărbune brun duc la agravarea poluării aerului şi la creşterea emisiilor de carbon.
• Companiile energetice care deţin flota nucleară a Germaniei vor compensaţii pentru pierderile financiare estimate la în jur de 15 miliarde de euro.
• Comisia Europeană va demara o investigaţie care să verifice dacă preferinţa unui număr de aproape 2000 de firme importante din Germania de a nu opta pentru tarifele de energie regenerabilă constituie o subvenţie de stat anti-competitivă. O decizie în favoarea compensaţiilor ar putea conduce la încă o serie de costuri semnificative.
• Retorica pro-energie regenerabilă, ce include mesaje promoţionale ale manufacturierilor, ale ONG-urilor şi ale suporterilor acestora, distorsioneaza adesea datele concrete.
• Cel mai puternic argument în favoarea acestei politici poate fi o strategie de dezvoltare industrială care să promoveze inovarea tehnologică germană. În acest caz, avantajele structurale ale manufacturierilor chinezi rămân o problemă pregnantă.

Alternative pentru o energie în tranziţie

Spre deosebire de politicile Germaniei, reacţia guvernului francez la criza energetică din anii 1970 a fost crearea unei tranziţii multilaterale către energia nucleară. În zece ani, francezii au schimbat în proporţie de 80% combustibilii fosili cu generaţia nucleară, oferind o sursă de energie stabilă şi sigură, cu un consum redus de cărbune. Intensitatea carbonului în reţeaua electrică franceză este acum în jur de 100 de grame de dioxid de carbon la un kilowatt pe ora (g CO2/KWhr). În ciuda eforturilor în direcţia folosirii energiei regenerabile pe scară largă, Germania rămâne la aproape 600g CO2/KWhr. Procentajul de energie provenită din regenerabile în Germania este de aproximativ 5% eoliană, 7% solară şi 12% din arderea deşeurilor şi a lemnului. Deşi Germania a instalat panouri solare cu o capacitate de 35 de gigawati (GW), energia generată este echivalentul a 3,5 GW de electricitate. În nordul Europei, panourile solare generează numai 10% din totalul capacităţii pe care o pot avea.

În afară de Brazilia, Norvegia şi Canada, ale căror geografii prilejuiesc energia hidraulică, Suedia şi Elveţia sunt şi ele poveşti de succes, adoptând, de data aceasta, energia nucleară. SUA a reuşit o reducere a carbonului printr-o tranziţie a energiei în cea bazată pe gazele de şist, care s-au dovedit un succes devenind mai ieftine decât cărbunele.  Grupurile industriale germane susţin că creşterea costurilor energiei dăunează imaginii ţării în faţa manufacturierilor, în contrast cu SUA şi Franţa, unde costurile producţiei energetice sunt scăzute.

În Marea Britanie, sprijinul public pentru energia nucleară este relativ ridicat (66%) atât timp cât este folosită şi energia regenerabilă, ambele fiind variante cu un consum redus de carbon. Marea Britanie are un potenţial ridicat de a folosi turbine eoliene offshore (pe mare sau pe ocean), însă va fi nevoie de o flotă nucleară consistentă pentru a oferi o rezervă sigură fără emiteri de carbon. Guvernul britanic negociază venituri fixe pentru investitori (contract pentru diferenţă) în funcţie de viitorul preţ al energiei care să atragă finanţări private, care să fie, la rândul lor, în concordanţă cu costurile ridicate ale capitalului. Odată puse în mişcare, energia regenerabilă şi cea nucleară presupun costuri reduse de funcţionare ce nu sunt la fel de vulnerabile în faţa volatilităţii preţului combustibilului (gaz, cărbune, petrol).

Energia nucleară

Discursul ecologic conturat în anii 1970 trata energia nucleară ca o sursă de poluare şi nu ca variantă ce ofera energie curată, fiind asociată cu proliferarea militară şi cu o serioasă problemă a deşeurilor. Exemple precum dezastrele de la Cernobîl sau Fukushima arată că impactul contaminării radioactive este mai puţin semnificativ decât cel impregnat în mentalul colectiv. Rapoarte conduse de Organizaţia Mondială a Sănătăţii cu privire la cele două dezastre cuprind detalii ce reprezintă dovezile celor afirmate mai sus. Studii ale guvernului SUA recent declasificate arată că şi în cea mai rea situaţie, accidentul de la Fukushima prezenta riscuri scăzute. Guvernul japonez a fost acuzat de numeroase greşeli în organizarea planurilor de evacuare şi în crearea ulterioară a unei stări generale de frică în rândul celor evacuaţi. La fel ca în cazul accidentului de la Cernobîl, starea de tensiune creată de strămutări a fost un factor de risc mai ridicat pentru sănătatea publică decât cel cauzat de accidentul în sine. Media au jucat un rol important în răspândirea informaţiilor eronate, rezultând o polarizare instituţională în cadrul media, societăţii civile şi a sectorului public.

Industria nucleară este mai reglementată decât alte industrii mult mai riscante. Date privind numărul de decese pe an cauzate de accidente industriale sau despre efectele asupra sănătăţii pe care le are poluarea indică faptul că energia nucleară este considerabil mai sigură decât energia produsă prin combustibil sau chiar decât cea solară, care trece printr-un proces toxic de manufacturare. Provincia canadiană Ontario a trecut printr-o tranziţie de succes de la combustibilii fosili la energia nucleară, închizând termocentralele pe bază de cărbune. Această măsură a condus la o îmbunătăţire semnificativă a calităţii aerului în zonă, rezultând mai puţine avertizări de ceaţă şi fum şi mai puţine decese cauzate de poluarea aerului.

În prezent, în jur de 100 de reactori sunt în construcţie în lume. Sistemele nucleare viitoare promit să consume cantităţile uriaşe de deşeuri cu care ne confruntăm în prezent. Compania Terrapower ce îi aparţine lui Bill Gates este una dintre cele care dezvoltă prototipuri comerciale, pregătind un model pentru China.