E rușinos să dispari când foștii camarazi vin să te salute. N-o fi rămas chiar niciun pic de onoare în sufletul lui Emil Boc? A fugit de camarazii săi, primarii veniți la Cluj și oameni care l-au susținut când era premier, ca să discute, vezi-Doamne, despre administrație locală la București. A întors spatele oamenilor ca să facă jocurile Elenei Udrea. A uitat prea ușor zilele în care făcea figurație și Elena Udrea anunța decizii de partid și de guvern pe care ar fi trebuit, în mod normal, să le ia și să le anunțe el.
Ce-o fi oare în mintea acestui om? Oare o crede că șansa pe care i-a dat-o Traian Băsescu să devină președinte de partid și prim ministru al României implică la pachet și anularea oricărei urme de demnitate?
Nu știu pe ce treaptă a eficienței se află Emil Boc în ierarhia foștilor prim miniștri, dar în mod cert, ocupă locurile 1,2 și 3 la slugărnicie.
Absența de la Cluj îi va fi fatală lui Boc în orice viitoare reconstrucție a dreptei. Dacă mai era o speranță în legătură cu el, acuma s-a năruit de tot. Este un om incapabil să acționeze politic pe cont propriu, ceea ce nu-i dă vreo șansă să fie altcev a decât un pion în jocurile altora. Un pion mutat după cum vor alții, un pion fericit în lipsa lui de demnitate.
