Viii cu viii și morții cu morții nu mai e demult un fapt de care să țină cont și politicienii din țara noastră. Iar bătălia politică nu mai e o luptă a programelor, a ideilor bune sau a candidaților care încearcă să îi convingă pe cetățeni să le acorde votul.

În ecuația puterii pe scena politică din România, morții devin din ce în ce mai importanți. Pentru că ei votează cum li se cere, iar singurul lucru pe care îl cer, în schimb, e o lumânare aprinsă pe mormânt, odată ce nebunia alegerilor a trecut.

Se pare că, la referendum, Liviu Dragnea a luat ad-liteream cuvintele filozofului George Santyana, care spunea că tradiţia nu înseamnă că cei vii sunt morţi, ci că morţii sunt vii, și a pus la gramadă, pe listele electorale, morți și vii, numai să iasă la număr cifra magică ce ar fi dus la suspendarea președintelui Traian Băsescu.

Dacă atunci, morții au fost vii, de ce nu ar fi și acum? Dacă au votat la referendum, de ce nu ar avea dreptul să depună și plângeri penale? De ce se miră Dragnea acum că dosarul în care a fost trimis în judecată de procurorii DNA “a pornit de la plângerea penală depusă de un mort, decedat în 1991”, când tocmai el i-a trezit atunci pe cei din lumea de dincolo?

Se pare că Dragnea e învins acum de propriile șmecherii electorale. Culege ce a semănat. A sculat morții din morți ca să voteze, dar a uitat să-i trimită înapoi, să își continue somnul de veci. Nu le-a aprins o lumânare celor pe care atunci i-a deranjat. Acum, își cer răsplata.

Lăsați votanții morți să facă loc pentru ceilalți, pentru cei vii, ar trebui să fie noul ghid al politicienilor care vor încerca, pe viitor, fraudarea alegerilor. A-i scula din morți pe cei care au murit cu adevărat nu e o opțiune. Pentru că odată trezit din morți, mortul se poate răzbuna când nici nu te aștepți. Cum a făcut în cazul lui Dragnea.

Pentru că viii și morții formează o mare familie numai în Biblie și pentru că numai Biserica e locul în care cei vii se întâlnesc cu cei morți, aceștia din urmă ar trebui lăsați deoparte în jocurile murdare ale celor care vor să conducă destinele noastre, ale celor care încă mai suflăm.