Curtea Constituţională a României discută pe 29 mai sesizarea preşedintelui Traian Băsescu referitoare la neconstituţionalitatea Legii pentru modificarea şi completarea Legii 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor.
În 26 aprilie, Administraţia Prezidenţială informa că Traian Băsescu a trimis preşedintelui Curţii Constituţionale, Augustin Zegrean, o sesizare de neconstituţionalitate a legii care modifică Statutul deputaţilor şi al senatorilor.
În cererea de sesizare, Băsescu aminteşte că articolul I al legii aflate la promulgare, la pct. 18 prevede că articolul 24 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor va avea următorul cuprins: ”(1) Cererea de reţinere, arestare sau percheziţie a deputatului ori a senatorului se adresează de către ministrul Justiţiei preşedintelui Camerei din care deputatul sau senatorul face parte pentru a fi supusă aprobării plenului Camerei respective, în temeiul articolului 72 din Constituţia României, republicată. Cererea trebuie să conţină indicarea cazului prevăzut de Codul de procedură penală şi motivele concrete şi temeinice care justifică luarea măsurii preventive sau dispunerea percheziţiei. (2) Preşedintele Camerei din care face parte deputatul sau senatorul aduce, de îndată, cererea la cunoştinţa Biroului Permanent, care o trimite Comisiei care are în competenţă analizarea situaţiilor privind imunitatea pentru a întocmi un raport în termen de cel mult 3 zile. Raportul Comisiei va face referiri punctuale la motivele concrete, legale şi temeinice invocate. Raportul Comisiei se aprobă prin votul secret al majorităţii membrilor prezenţi”.
Şeful statului atrage atenţia şi asupra articolului I al legii respective care la pct. 19 prevede introducerea articolului 24 în Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, cu următorul cuprins: ”(1) Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizează Camera Deputaţilor sau Senatul, după caz, pentru a cere începerea urmăririi penale pentru săvârşirea unei fapte penale care are legătură cu exercitarea mandatului unui membru al Guvernului care are şi calitatea de deputat sau de senator, în temeiul articolului 109 din Constituţia României, republicată. Sesizarea trebuie să conţină motivele concrete, legale şi temeinice care justifică începerea urmăririi penale. (…) (4) Raportul Comisiei va face referiri punctuale la motivele concrete, legale şi temeinice invocate; acesta se aprobă prin votul secret al majorităţii membrilor prezenţi”.
În context, preşedintele atrage atenţia că imunitatea parlamentară prevăzută de articolul 72 din Constituţie reprezintă o garanţie a exercitării mandatului, şi nu un privilegiu al senatorului sau al deputatului ori o cauză de exonerare de răspundere penală.
„Inviolabilitatea parlamentarului, ca formă a acestei imunităţi (alături de lipsa răspunderii juridice pentru voturile şi opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului), a fost calificată în literatura juridică de Drept constituţional ca fiind o imunitate de procedură. Ea vizează exclusiv răspunderea penală ca formă a răspunderii juridice şi implică nu numai urmărirea penală şi trimiterea în judecată (doar pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului), ci şi aplicarea unei măsuri preventive privative de libertate (reţinerea şi arestarea), precum şi unul dintre procedeele de descoperire şi ridicare a înscrisurilor şi a mijloacelor materiale de probă (percheziţia)”, evidenţiază preşedintele în sesizarea trimisă CCR.
Potrivit acestuia, imunitatea parlamentară reprezintă regula, iar ridicarea imunităţii parlamentare reprezintă excepţia, iar „ca orice excepţie, ridicarea imunităţii parlamentare trebuie să fie de strictă interpretare şi aplicare”.
El subliniază că interpretarea prevederilor conţinute de legea transmisă spre promulgare, în sensul că Parlamentul, prin Camerele sale, precum şi Comisia parlamentară care are în competenţă analizarea situaţiilor privind imunitatea, examinează sub aspectul motivelor concrete, legale şi temeinice cererea de reţinere, arestare sau percheziţie a unui deputat sau senator ori cererea de începere a urmăririi penale a unui membru al Guvernului care are şi calitatea de deputat sau senator, contravin principiului separaţiei puterilor în stat, prevăzut de articolul 1 alin. (4) din Constituţia României. În context, şeful statului spune că „o asemenea atribuţie este cu totul străină statutului juridic constituţional, rolului şi funcţiilor celor două Camere ale Parlamentului şi conduce la încălcarea rolului puterii judecătoreşti”.
