Montebourg va juca un rol esenţial în reformele Preşedintelui Hollande

Carismatic şi exuberant, Ministrul francez al industriei, Arnaud Montebourg, s-a afirmat ca unul dintre cei mai vizibili şi populari politicieni ai generaţiei sale. Militând pentru „deglobalizare” şi fiind un susţinător al campaniei consumului de produse „made in France”, a avut deja neînţelegeri cu guvernul şi probabil va mai avea, acest lucru având ca efect, în acelaşi timp, atât construirea unei imagini nefavorabile asupra conducerii preşedintelui Francois Hollande, cât şi apărarea acestuia şi facilitarea introducerii discrete a unor reforme.

Impact

Montebourg este împotriva globalizării, nu împotriva americanilor.

Opunându-se Constituţiei Europene din 2005, este adeptul protecţionismului economic la nivelul Uniunii Europene.

Poziţia sa naţionalistă şi protecţionistă, precum şi negarea publică a implicării premierului în timpul afacerii ArcelorMittal, i-au crescut popularitatea.

Are cele mai mari cote de sprijin dintre politicienii de stânga, cu mult înaintea preşedintelui şi premierului.

Ce urmează

Viziunea protecţionistă şi populistă a lui Montebourg asupra economiei – ceea ce el numeşte „suveranism fără rezerve” – intră adesea în conflict cu încercările lui Hollande de a alinia socialismul francez la democraţia socială europeană.  Uneori, activistului Montebourg i se spune ‘copilul teribil’şi nu ar fi de mirare ca el să părăsească guvernul pentru a conduce o opoziţie populistă, protecţionistă din cadrul majorităţii socialiste. Până atunci, îl va ajuta pe Hollande să pregătească o lege care va restricţiona posibilitatatea companiilor cu profit mare să concedieze angajaţi – perturbând mediul afacerilor şi făcându-le pe plac angajaţilor.

Analiza

Montebourg (50 de ani) este de profesie avocat. Deşi nu a urmat studii la Ecole Nationale d’Administration (ENA) ca majoritatea politicienilor francezi (a picat examenul de admitere de trei ori), el este un orator deosebit de elocvent, câştigând premiul baroului din Paris.

Are o atitudine progresistă în privinţa multor chestiuni sociale şi, deşi are o viziune naţionalistă asupra economiei, are o vedere de ansamblu asupra societăţii. Bunicul său din partea mamei era algerian.

MONTEBOURG ESTE FASCINAT DE STATELE UNITE ALE AMERICII. ÎN 2000, A FOST SELECTAT DE CĂTRE FUNDAŢIA FRANCEZĂ-AMERICANĂ ÎN PROGRAMUL „LIDERI TINERI” ŞI A CĂLĂTORIT ASTFEL MULT PE TERITORIUL STATELOR UNITE. ÎN 2008, A PARTICIPAT LA CONVENŢIA NAŢIONALĂ DEMOCRATĂ, ÎNTORCÂNDU-SE CU IDEI DESPRE CUM SĂ ORGANIZEZE PRIMARELE PREZIDENŢIALE ÎN PARTIDUL SOCIALIST FRANCEZ (PS) ŞI SĂ OBŢINĂ SPRIJINUL ALEGĂTORILOR.

O STEA ÎN ASCENSIUNE

MONTEBOURG A FOST DEPUTAT ÎN ADUNAREA NAŢIONALĂ (CAMERA MAI MICĂ A PARLAMENTULUI) PENTRU DEPARTAMENTUL SAONE-ET-LOIRE DIN 1997. A AJUNS FIGURĂ PUBLICĂ DATORITĂ POZIŢIEI SALE FERME ÎN FAVOAREA POLITICII „CURATE”, INCLUSIV ÎN APELUL VEHEMENT PENTRU INTRODUCEREA UNEI NOI CONSTITUŢII ŞI PENTRU INSTAURAREA UNEI A ŞASEA REPUBLICI (A CINCEA REPUBLICĂ EXISTĂ DIN 1958).

A ÎNCEPUT SĂ SE ÎNVÂRTĂ PRINTRE INIŢIAŢII PARTIDULUI ÎN 2007, CÂND A FOST PURTĂTOR DE CUVÂNT PENTRU SEGOLENE ROYAL ÎN TIMPUL CANDIDATURII SALE EŞUATE LA PREŞEDINŢIE. PUBLICAREA ÎN 2011 A CĂRŢII LUI,  „VOTAŢI PENTRU DEGLOBALIZARE” (VOTEZ POUR LA DEMONDIALISATION), A REÎNVIAT SCEPTICISMUL PUBLICULUI ÎN PRIVINŢA GLOBALIZĂRII ŞI A PLASAT CONCEPTUL „DEGLOBALIZĂRII” ÎN CENTRUL CAMPANIEI ELECTORALE, AJUTÂNDU-L SĂ CÂŞTIGE ÎN MOD NEAŞTEPTAT LOCUL AL TREILEA ÎN PRIMARELE PREZIDENŢIALE ALE PS DIN OCTOMBRIE 2011.

ÎN GUVERN

După victoria lui Francois Hollande în alegerile prezidenţiale din mai 2012, prim-ministrul Jean-Marc Ayrault l-a numit pe Montebourg  în funcţia de ministru al industriei, cu titlul salutar de ministru de redresare productivă. De atunci, Montebourg a fost omniprezent ş,i totodată, cel mai vizibil membru al guvernului, prezent pe toate fronturile deodată, uneori dând impresia că sare de la un foc să stingă un altul: PSA (maşini), Doux (pui), Sanofi (farmaceutice), Petroplus (rafinărie) sunt câteva exemple.

Principala viziune a lui Montebourg este de a reindustrializa Franţa, care a pierdut 700 000 locuri de muncă în industrie în ultimul deceniu.Totuşi, el are propria interpretare asupra rolului său, numindu-se „ministru al patriotismului economic” – un concept tradus prin efecte vizuale minunate atunci când a pozat recent pe coperta ziarului Le Parisien, purtând o cămaşă Breton emblematică având dungi albastre şi albe model Armor Lux şi un ceas Michel Herbelin, în timp ce ţinea un aparat Moulinex, sub titlul „Fabricat în Franţa, el crede în asta, noi l-am testat”.

POPULAR ŞI CONTROVERSAT

Montebourg crede că misiunea sa este să reînvie politicile industriale, promovând investiţiile străine în Franţa prin campania de investiţii „Spune da Frantei” şi amintindu-le compatrioţilor săi să cumpere produse franţuzeşti – toate acestea au stârnit răspunsuri favorabile în Franţa, însă au provocat un val de nelinişte în Bruxelles. Acest lucru nu pare să-l deranjeze pe Montebourg, care a criticat UE pentru că e „singura care nu se apără de concurenţa neloială” şi numindu-i pe europeni „idioţii din satul global”. Aceasta nu e singura controversă cu care a fost asociat:

ArcelorMittal

În Noiembrie 2012, Lakshmi Mittal, patronul firmei-gigant producătoare de oţel ArcelorMittal, care are 20 000 angajaţi în Franţa, a anunţat că vrea să închidă două furnale în estul Franţei, ceea ce ar fi dus la 629 concedieri. Pentru a opri concedierile, Montebourg:

A spus că a aranjat cumpărarea amplasamentului

A anunţat că guvernul va naţionaliza amplasamnetul temporar, explicând că această acţiune urma modelul încununat de succes al preşedintelui Statelor Unite, Barack Obama, de a prelua temporar General Motors;

I-a spus lui Lakshmi Mittal că nu-l mai vrea în Franţa.

Atitudinile vehemente ale lui Montebourg l-au făcut popular în ţara lui – şi au devenit o sursă de îngrijorare în străinătate.

Ameninţările lui Montebourg au creat valuri de nelinişte în comunitatea de afaceri din Franţa şi au ţinut prima pagină a ziarelor în lume, dând naştere unor temeri că Hollande ar putea lua calea ultimului preşedinte socialist, Francois Mitterrand (1981-95), care a urcat pe valul unor naţionalizări la primele alegeri, pentru a-şi schimba politica ulterior. Totuşi, Montebourg a fost în cele din urmă ţinut în frâu de Ayrault, care a ajuns la un compromis cu ArcelorMittal.

Titian

Săptămâna aceasta,  Montebourg a fost implicat într-o ceartă cu Maurice Taylor, director executiv al producătorului american de cauciucuri Titian International. Montebourg a sugerat ca cei din conducerea companiei Titian să se gândească să preia o parte din fabrica Goodyear, ce urma să se închidă. Totuşi, Taylor a refuzat această invitaţie printr-o scrisoare – publicată în Les Echoes, cel mai important ziar financiar din Franţa – în care acesta critica mediul de afaceri din Franţa, susţinând că muncitorii au salarii mari pentru numai trei ore de lucru pe zi (susţinând că în rest ei petrec o oră la prânz şi trei ore vorbind), adăugând „Vă puteţi păstra aşa-numiţii muncitori”. Montebourg a răspuns scrisorii lui Taylor, numind-o „jignitoare” şi trădând o „ignoranţă totală” faţă de Franţa.

În timp ce atitudinea lui Montebourg e susţinută de productivitatea mare a Franţei, acuzaţiile publice ale lui Taylor au provocat noi critici şi analize în Franţa, unde guvernul a acceptat deja câteva reforme pentru a creşte competitivitatea, investiţiile şi piaţa muncii, existând nelinişti tot mai mari în privinţa probabilităţii crescute a neîncadrării ţării în ţinta de buget a UE de anul acesta, din cauza dezvoltării scăzute.