„Dragii mei,
Foarte curând voi face publică Platforma de Stânga. S-au făcut speculații și s-a discutat deja despre această „platformă” însă, spre satisfacția mea, recunosc, nimeni nu a reușit să îi determine conturul și nici scopul.
Fără să vreau neapărat să folosesc cuvinte mari, vă spun că Platforma de Stânga este documentul care desparte ireversibil doctrina de centru stânga europeană modernă și progresista de stângă comunistă ori neo comunistă.
Momentul pe care l-am ales pentru lansarea acestui document, care nu este nici partid și nici personaj de benzi desenate, este unul care la rândul lui a despărțit stânga europeană comunistă de stânga progresistă modernă la 10 noiembrie. Această dată reprezintă momentul la care a început demolarea zidului Berlinului. De la acel moment, „lumea luminata”, Europa civilizată, a reușit să schimbe destinul mișcării de stânga fără să pretindă utopic dispariția stângii și cu atât mai puțin a doctrinei de centru stânga. Doctrinei de centru stânga i s-a dat o nouă șansă și o nouă viață. Așa a renăscut doctrina de centru stânga europeană modernă.
M-am întrebat dacă nu cumva este hazardat să preluăm noi, progresiștii români, misiunea de separare a apelor stângii - să îi dăm noi doctrinei progresiste de centru stânga o șansă și o viață nouă în România și mi-am răspuns răsfoind file îngălbenite de istorie românească de la a doua jumătate a anilor 1800.
Mihail Kogălniceanu, cel care s-a identificat a fi întâiul progresist al acestei națiuni și-a asumat misiunea nobilă de modernizare, de emancipare și reconstrucție a demnității românilor de rând. El, un progresist, primul progresist autentic, a fost catalizator și vector determinat alături de alți progresiști români pentru înfăptuirea marelui vis al națiunii române a Unirea. Tot Kogălniceanu, un progresist veritabil și un apărător al democrației a un discipol al Revoluției Franceze a fost românul care aducea din vestul continentului nostru, aerul de libertate și modernitate - „aici, în lumea luminată, oamenii nu stau în genunchi decât în fața lui Dumnezeu” - așa îi scria Kogălniceanu tatălui său în anii de studenție. Mai târziu, progresiștii care studiaseră la Paris și Berlin au găsit canalul de comunicare pentru a combate criticile așa zis prețioase ale unor judecători străini ai limbii noastre.
Kogălniceanu, în epistolele lui îi răspundea unui critic al momentului din Germania dacă nu mă înșel, că limba română nu numai că nu este împotriva culturii, ba din contră ea contribuie în fiecare zi la cultura europeană. Tot de la un progresist și un diplomat cu vocație educație aleasă, a venit ideea genială că: „Guvernul român să socotească precum că ar fi potrivit a transforma de pe acum agențiile diplomatice și consulatele generale de la București în legații a căror titulari ar primi calificarea de trimiși extraordinari și miniștri plenipotențiari. De asemenea, în virtutea principiilor de reciprocitate, Agențiile diplomatice ale României în străinătate ar deveni legații conduse de către trimiși extraordinari și miniștri plenipotențiari.” M. Kogălniceanu – circulara către agenții diplomatici ai României în chestiunea stabilirii relațiilor diplomatice la nivelul legațiilor a București 13 iulie 1878.
Ar fi inutil să spun cât de importantă a fost transformarea pe care progresiștii români au reușit să o aducă în spațiul nostru pe domeniul modernizării agriculturii ori în ceea ce privește abolirea robiei, mai cu seamă în ce privește situația țiganilor robi din Europa și lupta împotrivă acelei forme de discriminare extremă. Poate cândva vă voi reproduce pledoariile lui Kogălniceanu în apărarea situației țiganilor și veți vedea cum istoria se repetă.
Spun toate acestea pentru că vreau să fiu sigur că misiunea pe care ne-am asumat-o, aceea de a moderniza stânga românească nu este întâmplătoare și se pare că nu este.
Dacă nu oamenii de centru stânga progresistă sunt cei care trebuie să schimbe destinul comunist al stângii românești, atunci cine oare ar putea să modernizeze singura doctrină care s-a demonstrat în toată lumea că este cea disponibilă pentru a ține pasul cu emanciparea societății?
Știu că nu este deloc simplu să schimbăm percepția oamenilor și mai știu că este greu, deși firesc ar fi să nu fie, să le explicăm oamenilor că stânga nu este statul, cum pretind astăzi reprezentanții stângii neo comuniste, ci doar o onestă și democratică formă de organizare a societății după principiile sociale ale egalității de șanse. Este forma de organizare care trebuie să arate onest că îi pasă.
Platforma de Stânga, dragii mei, așa cum am imaginat-o din clipa în care a știut că trebuie să îi dăm acestei doctrine o șansă de modernitate europeană, ar trebui să împlinească relevanța și vibrația unor documente precum „Dorințele Partidei Naționale”, document progresist prin excelență, vital pentru etapa dramatică a transformării și evoluției vieții politice românești de la 1848.”
27 octombrie 2011
