Ajutorul financiar acordat recent Ciprului a provocat un şir de nemulţumiri în Rusia şi o retorică dură la cele mai înalte niveluri guvernamentale. Atât corporaţiile deţinute de stat cât şi elitele din mediul de afaceri riscă să piardă sume substanţiale de bani în urma acordului ce, în Rusia, e perceput ca fiind impus de guvernul german. Relaţiile dintre Rusia şi Germania par să fi atins cotele cele mai scăzute din ultimii ani, se arată într-o analiză a Oxford Analytica. Centrul britanic de studii mai scrie că în ciuda nivelului redus al relațiilor politice, Berlinul rămâne cel mai mare partener comercial european al Moscovei, cifrele de afaceri indicând o creştere constantă.
Impact
- Agenda de securitate a capitalei Rusiei va fi un impediment în calea unui parteneriat solid cu Germania.
- Eforturile Germaniei de a promova schimbarea politică în Rusia prin contacte sociale şi culturale vor avea efecte limitate.
- Germania va rămâne dependentă de exporturile de energie din Rusia din cauza lipsei de alternative.
- În cazul unei întoarceri la putere a social-democraţilor după alegerile din Germania, este probabil ca relaţiile bilaterale să se îmbunătăţească.
Ce urmează
Relaţiile germano-ruse vor continua să fie tensionate până la alegerile din Germania de anul acesta. Însă relaţiile bilaterale nu vor constitui un element important pe agenda alegerilor: noile probleme politice şi morale nu vor mobiliza votanţi în aceeaşi măsură în care o vor face temerile legate de economia UE. Pe termen lung, negativitatea din sfera politică va fi depăşită de cooperarea economică bilaterală în creştere. Relaţiile dintre cele două ţări – ambele cunoscute pentru pragmatismul lor – vor rămâne puternice, în special comparativ cu relaţiile Berlinului cu alte state cheie din UE.
Analiză
Relaţiile germano-ruse au devenit fundamentale pentru geopolitica Eurasiei după destrămarea Uniunii Sovietice şi unificarea Germaniei.
Relaţiile post-sovietice
În 2001, când Vladimir Putin a devenit preşedinte al Rusiei, iar Gerhard Schroeder a devenit cancelar al Germaniei, relaţia între cele două ţări a fost definită drept „parteneriat strategic”.
Un partener strategic
Mai mulţi factori au contribuit la întărirea legăturilor:
- Cooperarea economică între cele două ţări a devenit mai însemnată odată cu creşterea volumului de investiţii germane în Rusia.
- Putin a început să reclădească relaţiile cu Vestul după intervenţia NATO în Kosovo şi criza politică rezultată.
- Schroeder a considerat că Rusia era focarul politicilor externe ale Germaniei şi ale întregii Europe.
- Prietenia personală între Schroeder şi Putin (fluent în limba germană) a facilitat discuţiile.
Aceşti factori au condus la apariţia politicii „Rusia are prioritate” în Germania, favorizând Moscova în detrimentul altor state est-europene. Acest lucru a putut fi văzut în acordul bilateral pentru construirea conductei de gaz Nord Stream ce străbătea Polonia şi Statele Baltice, transportând gazul direct din Rusia în Germania.
Schimbarea priorităţilor
Deşi Merkel vorbeşte fluent limba rusă, relaţia ei cu Moscova este mult mai rece decât cea a predecesorului său.
Alegerea cancelarului Angela Merkel, care a crescut în Germania de Est, a contribuit la o schimbare a relaţiilor cu Rusia, bazată pe perspectiva critică a lui Merkel asupra liderilor ruşi obţinută în urma experienţei sale personale.
Strategia Ministrului de Externe german Frank-Walter Steinmeier a fost să lege Rusia de organizaţiile politice şi economice occidentale prin cultivarea unor relaţii diplomatice cu un număr mare de instituţii şi lideri din Rusia. Drept urmare, ruşii au fost integraţi în cadrul de reglementare a securităţii energiei printr-o cartă energetică; de asemenea, acordul politic pentru cooperare urma să fie înlocuit de un tratat care funcţiona ca un liant mult mai solid. Această abordare era folosită cu scopul de a convinge Moscova să adopte norme şi comportamente europene. Cu toate acestea, era greu de realizat acest lucru fără ca Moscova să obţină un rol în procesul decizional.
Redefinirea relaţiilor de putere
Relaţiile germano-ruse au devenit din ce în ce mai tulburi. Un element central în strategia politică a Rusiei a fost consolidarea puterii guvernului lui Putin şi opoziţia faţă de expansiunea estică a NATO, inclusiv, cel mai important, demararea programului de apărare împotriva rachetelor balistice în Europa de către Statele Unite. Rusia a ameninţat că se va retrage din acordurile majore pentru controlul armelor, şi anume Tratatul pentru Forţele Nucleare Intermediare şi Tratatul cu privire la Forţele Armate Convenţionale în Europa, şi că va instala sisteme de rachetă în Kaliningrad ca răspuns la măsurile de apărare ale Statelor Unite în Europa.
Georgia şi Kosovo complică relaţiile Rusiei cu Europa şi, în consecinţă, şi legăturile bilaterale cu Germania
Deşi cooperarea comercială şi economică a rămas puternică, relaţia a devenit tensionată după atacul Georgiei din 2008 asupra republicilor separatiste şi răspunsul Rusiei, ce a dus la tensiuni semnificative între Moscova şi Vest.
Sfârşitul coaliţiei
Sfârşitul importantei coaliţi între Creştin-Democraţi (CDU) şi Social-Democraţi în Berlin, după alegerile federale din 2009, precum şi nemulţumirea elitelor politice germane legată de aparentul eşec al Rusiei în construirea unui stat de drept democratic au sporit îndoiala cu privire la relaţiile bilaterale. Noul acord de coaliţie între CDU şi Liberali (FDP) nu a inclus şi un „parteneriat strategic” cu Rusia, liberalii, spre deosebire de Social-Democraţi, nefiind dispuşi să minimalizeze problema Rusiei în aderarea ei la standarde occidentale.
Tensiuni ulterioare
Relaţiile bilaterale au fost afectate şi de declaraţiile făcute de coordonatorul pentru Cooperarea Germano-Rusă, Schockenhoff, care a criticat poziţia Moscovei în conflictul sirian şi s-a plâns de lipsurile democraţiei constituţionale în Rusia, în luna martie a anului trecut. În plus, activităţile ONG-urilor germane în Rusia au devenit supărătoare: ONG-urile ce primesc fonduri din străinătate trebuie să se înregistreze ca „agenţi străini”, iar sucursalele ruseşti ale unor fundaţii germane, cum ar fi Fundaţia Konrad Adenauer, sunt supuse unor inspecţii guvernamentale.
Cooperare economică solidă
Cooperarea economică nu a fost afectată de tensiunile din relaţiile politice. Cifrele de afaceri din comerţ au crescut de la 13 miliarde de euro (17 miliarde de dolari) în anul 2000 la 70 de miliarde în 2011, când Germania cumula 8.7% din comerţul exterior al Rusiei, fiind al doilea principal partener comercial după China. Afacerile comerciale au crescut în volum din nou în 2012, cu aproape 7%.
Exporturile principale ale Rusiei în Germania sunt petrolul, gazul natural şi metalele. Germania exportă vehicule şi piese auto, produse de inginerie mecanică şi chimice, precum şi bunuri electronice. Industria germană a profitat de avantajul unor oportunităţi pentru investiţii: în prezent, germanii deţin acţiuni în aproape 6500 de companii din Rusia.
Perspective post-Cipru
Ruşilor le-a fost greu să înţeleagă de ce au fost impuse condiţii atât de severe asupra Ciprului în contextul ajutorului financiar pe l-a primit. Condiţiile au fost interpretate de unii analişti ca fiind un efort de slăbire a influenţei ruse în Nicosia şi de deteriorare a intereselor sale economice. Deşi este adevărat că guvernul german nu ţinea să despăgubească oligarhii ruşi ce îşi ţineau banii în Cipru, Rusia a fost un factor periferic în strategia Germaniei pentru scoaterea Ciprului din criză. Mai degrabă, aceasta a fost influenţată de rezistenţa domestică politică puternică faţă de folosirea banilor constribuabililor pentru a salva sistemul bancar cipriot fără condiţii stricte.
Rusia nu este un factor cheie în campania electorală din 2013. În schimb, este un subiect ce dezbină clasa politică germană, asmuţind comisiile de experţi cu o perspectivă realistă asupra comentatorilor şi politicienilor ce sunt de părere că politica externă a Germaniei ar trebui să pledeze mai puternic pentru valorile democrate.
