Guvernul Alternativă al PDL, în parteneriat cu fundația Konrad Adenauer, a organizat vineri, la Sibiu, o întâlnire între oameni politici din opoziție și mediul de afaceri, cadre universitare și didactice, cu privire la sistemul de educație românesc.
La a doua ediție a dezbaterii naționale “Educația, încotro?” au luat parte președintele PDL, Vasile Blaga, ministrul Educației în Guvernul Alternativă al PDL, Raluca Turcan, Claudia Boghicevici, jurnalistul Emil Hurezeanu.
Comisia de Educație din Cadrul PDL a prezentat o radiografie a problemelor din învățământul românesc și a propus o serie de proiecte concrete, pe termen mediu și lung. De asemenea, membrii opoziției au solicitat Executivului să continue reforma sistemului de educație din România.
Redăm mai jos principalele declarații ale celor prezenți:
Raluca Turcan, ministru al Educației în Guvernul Alternativă al PDL: România are nevoie să continue reforma sistemului de educație
Este a doua dezbatere, după o radiografie și o strategie pe care le-am lansat anul trecut.
Faptul că suntem astăzi, din nou, aici, demonstrează consecvență și o preocupare temeinică față de viitorul educației naționale.
Sutem aici pentru a dezbate, a identifica probleme și a găsi soluții cu speranța că putem, împreună, clădi, puțin câte puțin, un sistem de educație mai prietenos, mai util și mai performant pentru copiii noștri.
Educația, cercetarea, inovarea nu sunt subiecte de presă, de prime-time. Nu fac rating. În presă se vorbește despre educație doar în două cazuri extreme: corupție sau concursuri internaționale câștigate. Și atunci știrile sunt scurte, scrise la repezeală, fără o analiză în profunzime a evenimentelor. Din punctul meu de vedere, despre educație ar trebui să se vorbească non-stop în spațiul public. În fiecare minut, prin lipsa de acțiune a clasei politice, sunt distruse destinele elevilor, ale studenților, ale cercetătorilor și, în multe situații, chiar ale dascălilor.
Suntem în topurile negative de la nivel european și mondial la ceea ce înseamnă abandon școlar, analfabetism, rezultate la teste internaționale, șomaj în rândul tinerilor, număr de absolvenți de studii superioare, finanțarea educației sau la numărul de invenții și brevete internaționale. Dar nu s-au reușit măsuri concrete, constante, care să producă efecte concrete pentru noile generații și nu pentru politicieni.
Această lipsă de soluții ne condamnă la sărăcie și regres economic și social.
Suntem un popor deștept și frumos, dar suntem campioni la a ne fura căciula și a ne tăia craca de sub propriile picioare. Până acum trei-patru ani, stăteam foarte bine la promovabilitatea la BAC, aveam doar copii de 9 și 10. Cum s-au introdus camerele de luat vederi și alte instituții au fost puse pe post de „sperietoare” lucrurile s-au schimbat dramatic.
Am văzut că unul din doi liceeni nu este capabil să obţină note de trecere la examene. După ce autoritățile au văzut aceste cifre s-a schimbat ceva? Am văzut cum s-a dat vina pe miniştri, pe elevi, pe profesori, pe sistemul comunist, pe manualele învechite, pe meditaţiile contra cost sau pe subiectele prea grele. Dar nu am văzut soluţii concrete!
Nu mai putem da vina pe fiecare al doilea elev care nu trece de examenul de BAC; ei sunt prea mici pentru a li se imputa eşecul educaţiei româneşti.
Romania are nevoie să continue reforma sistemului de educație.
Sistemul trebuie gândit în profunzime. Iar pentru aceasta trebuie să cădem de acord că educaţia este o prioritate naţională şi merită o finanţare corectă. Noi am propus minim 5% din PIB, prin Constituţie, pentru educaţie. Am făcut această propunere pentru a nu putea fi încălcat principiul finanţării constante şi corecte a educaţiei ori de câte ori se vor schimba taberele politice la Palatul Victoria.
Avem nevoie de un curriculum corelat cu noile realităţi, cu nevoile pieţei muncii. Avem nevoie de manuale adaptate cerinţelor de studiu la nivel internaţional.
Avem nevoie de consiliere şi coordonare a elevilor încă din clasele primare pentru a-i îndrepta către o şcoală cu profil profesional sau teoretic.
Avem nevoie de şcoli profesionale şi teoretice puternice şi competitive pe piaţa muncii. Pentru aceasta am propus chiar ca investitorii să fie stimulați fiscal pentru bursele pe care le acorda pentru a-și forma forța de muncă. Școlile profesionale trebuie să fie așezate la temelia competitivității industriale si nu să devină o formă alternativă la eșecul evaluărilor.
Avem nevoie de profesori bine pregătiţi – masteratul didactic este o solutie pe care guvernanții trebuie să o aplice pentru îmbunătățirea pregătirii, dar și pentru motivare.
Avem nevoie de salarizare în funcţie de performanţe.
Avem nevoie de un sistem de evaluare credibil, unitar și obiectiv, care să stimuleze competiția și nu revolta.
Daca universităţile nu sunt ierarhizate obiectiv, implicit nu sunt finanţate după nişte criterii clare. Nu putem aloca bani după bunul plac sau chiar interes al unora sau altora.
La câte probleme are sitemul de educatie românesc mă si mir ce performante produce uneori. Însă rolul nostru nu este să ne adresam doar elitelor, ci și acelora care se află sub medie. Soluțiile noastre trebuie să tindă spre reducerea discrepanțelor. Achiziționarea de microbuze nu este suficientă. Copii trebuie sa fie susținuți, monitorizați, îndrumați, pe tot parcursul lor școlar. Sprijinul trebuie să ajungă și la copiii cu părinți plecați la muncă în străinătate. Sute de mii de copii rămân în urma părinților plecați în străinătate și parcursul lor școlar este urmărit de rude sau total neglijat. Acolo trebuie să ajungem cu soluții.
Avem nevoie de un efort comun al mai multor instituții ale statului, cum sunt Ministerul Dezvoltării, Ministerul Transporturilor, Ministerul de Interne, pentru a apropia sistemul de cerințele de confort, performanță și siguranță așteptate.
În sistemul universitar, în anul 2014, finanțarea de la buget a universităților este mult sub nevoile acestora, accentuându-se decalajul dintre calitatea ofertei educaționale a acestora şi nevoile pieţei muncii. Mai mult, în ultimii ani, veniturile universităților au scăzut dramatic și din cauza numărului tot mai mic de studenți cu taxă. În 2013, fondurile europene la care au avut acces universitățile s-au diminuat dramatic, în condițiile în care nici sumele avansate de acestea din veniturile proprii pentru implementarea proiectelor nu au fost în mare parte rambursate. Mai bine de 40% dintre universitățile publice sunt la limita supraviețuirii financiare, ca și multe dintre universitățile private.
Institutele de cercetare au dispărut, iar pentru a creşte alte institute şi echipe de cercetare şi inovare avem nevoie de minim 10 ani. Nu putem forma echipe de cercetare și produce inovare pe piaţa internaţională în două zile.
Guvernul Alternativa al PDL si Comisia pe Educaţie vă propune o serie de soluţii. Vă invităm să purtăm un dialog cinstit. Un dialog „cu cărţile pe masă”. Fiecare zi de tăcere înseamnă o şansă în minus la o viaţă mai bună. Nu putem spera la o redresare a economiei naţionale fără investiţii în educaţie, cercetare şi inovare.
Vă îndemn să fiţi patrioţi şi să contribuiti fiecare dintre dumneavoastra la reforma sistemului educaţional.
Vasile Blaga, președintele PDL: Învăţămân
