Rezumat
Una dintre principalele consecinţe sociale ale crizei economice europene este creşterea numărului de oameni ce părăsesc ţările din periferia zonei euro şi numărul scăzut al celor ce aleg să vină în aceste ţări. Spania, Portugalia şi Irlanda au devenit ţări nete ale emigrării, întrucât şomajul în creştere a determinat străinii şi un număr mare de cetăţeni să se mute în alte părţi ale Europei, pe continentul american sau chiar în Africa. Cum schimbările formelor emigrării influenţează circuitul remitenţelor, creşterea sumelor de bani trimişi din străinătate ajută familiile din periferia zonei euro să facă faţă crizei şomajului, se afirmă într-o analiză Stratfor.
Analiză
Conform datelor Băncii Spaniei, 5,9 miliarde de euro (7,6 miliarde de dolari) au intrat în ţară în 2012, sub formă de remitenţe, o creştere cu 3,6 procente faţă de 2011 şi un record pentru statul iberic. Tot în anul 2012, numărul cetăţenilor spanioli ce trăiesc în străinătate a ajuns la 1,9 milioane, crescând cu 6 procente faţă de anul precedent. Această creştere poate fi atribuită, parţial, străinilor ce obţinuseră cetăţenia spaniolă pe perioada şederii lor în ţară şi s-au întors, ulterior, în ţările lor de origine. În 2012, populaţia străinilor din Spania a scăzut pentru prima oară din 1996. Între timp, remitenţele ce au ieşit din ţară provenind de la străinii ce locuiau în Spania au atins suma de 6,4 miliarde de euro în 2012, cu mult sub vârful de 8,4 miliarde de euro înregistrat în 2006.
Cetăţenii portughezi ce trăiesc în străinătate au trimis remitenţe în valoare de 2,45 miliarde de euro în 2012, în creştere faţă de 2,42 miliarde de euro în 2010, conform Băncii Portugaliei. Remitenţele trimise din Portugalia au scăzut la 528 de milioane de euro, în 2012, de la 585 de milioane de euro, în 2011. Aproximativ 200 000 de oameni au părăsit Portugalia – o ţară cu o populaţie de 20 milioane de oameni – între anii 2011 şi 2012.
Banca Mondială estimează că cetăţenii irlandezi ce trăiesc în afara graniţelor Irlandei au trimis 570 de milioane de euro acasă în anul 2012, o sumă mai mare decât cea din 2007, în valoare de 450 de milioane de euro. Angajaţii străini ce trăiesc în Irlanda au trimis în afara ţării aproape 1,8 miliarde de euro în 2011, mai puţin decât vârful de 2 miliarde de euro atins în 2008. Din Irlanda au plecat 87100 de oameni între lunile ianuarie şi aprilie 2012, număr în creştere faţă de cei 80600 ce au plecat în aceeaşi perioadă a anului precedent (populaţia Irlandei este de 4,5 milioane de oameni). Numărul imigranţilor a scăzut de la 52700 la 53300 pentru aceeaşi perioadă. Din totalul numărului de oameni ce părăsesc ţara anual, jumătate sunt cetăţeni născuţi în Irlanda.
Efectele migraţiei şi fluxului de remitenţe
Remitenţele nu rezolvă criza socială avansată a periferiei, dar funcţionează ca reţele de siguranţă pentru un număr crescut de familii. Aceste plăţi sprijină consumul gospodăriilor la nivel naţional şi reprezintă o sursă tot mai mare de schimb valutar. În perioada de debut al crizei financiare, activitatea economică informală şi bizuirea tinerilor pe economisirile părinţilor şi pe pensiile bunicilor au fost de ajutor pentru familii. Pe măsură ce creşte emigrarea din zonele de periferie, remitenţele oferă o soluţie în plus pentru familiile care se confruntă cu criza şomajului din aceste zone.
Această situaţie aduce aminte de un fenomen similar ce a avut loc între a doua jumătate a secolului 19 şi prima jumătate a secolului 20, când oameni din periferia Europei şi-au părăsit în masă ţările de origine în căutarea unor oportunităţi de angajare peste hotare. În acea perioadă, remitenţele deveniseră o sursă importantă de venit pentru membrii familiilor rămaşi acasă.
Cu toate acestea, impactul economic al remitenţelor este încă relativ scăzut. Acestea însumează mai puţin de 1% din produsul intern brut al Spaniei şi Irlandei, şi aproape 2% din PIB-ul Portugaliei. Ca urmare, Portugalia depinde într-o măsură mai mare de condiţiile economice din ţările ce găzduiesc un număr mare de imigranţi portughezi, cum ar fi Marea Britanie, Spania, Franţa şi, recent, fostele colonii portugheze Brazilia şi Angola. Remitenţele au un rol şi mai important în unele ţări din afara zonei euro. Spre exemplu, în Lituania, remitenţele însumează 5% din PIB, iar în Bulgaria, proporţia este de 3%.
Criza din periferia zonei euro afectează şi fluxul remitenţelor în alte zone ale Europei şi ale lumii. Conform Băncii Spaniei, remitenţele în România şi în Maroc – două dintre cele mai frecvente ţări de origine ale imigranţilor din Spania – au scăzut cu 5 procente de la an la an, conform datelor din cel de-al patrulea trimestru al anului 2012. Remitenţele reprezintă aproape 2% din PIB-ul României şi 7% din cel al Marocului, cele două ţări fiind, în consecinţă, extrem de sensibile la impactul crizei europene.
Remitenţele angajaţilor polonezi ce trăiesc în Irlanda – aproximativ 100 000 de polonezi – sunt, şi ele, afectate de criză. Acestea au scăzut la 670 de milioane de euro în 2010, de la vârful de 1,2 miliarde de euro, în anul 2008. Remitenţele reprezintă aproape 1,5% din PIB-ul Poloniei, aceasta fiind una dintre principalele ţări receptoare din Uniunea Europeană.
Pe termen lung, ratele crescute ale emigraţiei ridică riscuri economice şi sociale pentru periferia din zona euro. Aceste pericole includ un eventual exod de creiere – cum mulţi dintre emigranţi sunt oameni bine instruiţi – şi o reducere a bazei de impozitare. În plus, emigrarea poate înrăutăţi probleme grave precum îmbătrânirea şi reducerea populaţiei, cu care se confruntă deja majoritatea statelor europene. Pe termen scurt, ratele crescute ale emigraţiei creează o masă mai mică de potenţiali candidaţi la ajutoarele pentru şomaj şi aduc un flux sporit de bani de peste hotare în formă de remitenţe.
