Spre est, spre țara mamă – așa s-ar rezuma cel mai bine discursul ținut ieri de Vladimir Putin în Parlamentul Rusiei, prin care a consfințit practic ruperea Crimeei de Ucraina și alipirea sa la Federația Rusă. Trei zile. Doar trei zile. Atât i-a trebuit lui Putin să anexeze o bucată din țara vecină. Fără tancuri, fără gloanțe, fără sânge.

Democrația e un concept vag, puțin cunoscut la Kremlin. Integritatea teritorială și respectarea granițelor unui stat vecin sunt redefinite după bunul plan al conducătorilor. Nu îi credeți pe aceia care spun că Rusia va prelua alte regiuni după Crimeea, e promisiunea cinică a lui Putin, făcută unui stat, până mai ieri, suveran și independent.

Asta în timp ce reacția organizațiilor internaționale e palidă și nu depășeste nivelul declarațiilor. Rusia e suspendată din G8, dar invitaţia adresată preşedintelui Vladimir Putin, de a vizita Franţa la data de 6 iunie, rămâne încă valabilă, conform șefului diplomației franceze. Perspectiva unui nou război rece le dă fiori europenilor, în timp ce Rusia își ia avânt.

Implicațiile unui nou război rece au fost analizate pe toate părțile de specialiști în economie și geopolitcă, au fost prezentate în zeci de articole ale unor publicații de profil. Concluzia pare simplă: Europa caută soluții pentru gazele rușesti, Moscova are nevoie de investițiile străine, China ar putea fi un posibil salvator al economiei ruse.

Est contra Vest? Cine pierde mai mult? Rusia, SUA, UE? Își trage China felia cea mare? Calculele specialiștilor sunt cinice. Economiile marilor țări sunt cele care contează, în timp ce Ucraina, prinsă între interesele strategice ale aparentei țări prietene, Rusia, și mirajul Vestului și al democrației, pare a fi un simplu pion. Atât pentru Putin, cât și pentru UE și SUA.

Resursele naturale, importanța Sevastopolului pentru NATO au făcut din Crimeea miza cea mare. Ucraina, incapabilă să țină piept tăvălugului rusesc, se dezintegrează sub ochii unei Europe de care își agață speranțele de ani de zile. Așteaptă salvarea europeană, așteaptă salvarea SUA.

România cunoaște poate cel mai bine situația Ucrainei. În anii ’40 – ’50, speranțele românilor s-au legat de o posibilă invazie a americanilor care ar fi alungat trupele sovietice de pe teritoriul țării noastre. Vin americanii este sloganul care a însuflețit milioane de români care asteptau salvarea divină în fața puternicei armate roșii. Dar americanii nu au mai venit.

Între timp, trupe rusești au ocupat Sevastopolul. Ucraina speră. Mai vin oare americanii?

Mai vin oare americanii?