Este o nevoie acută de asociere, e necesar ca în România să fie creată o cooperativă modernă, chiar dacă există o durere istorică legat de ce a însemnat cooperativa agricolă de producție, susține Daniel Constantin, ministrul Agriculturii.

De asemenea, Constantin crede că din recentele scandaluri alimentare, cel mai bine a ieșit consumatorul român, care „astăzi este mai sigur ca niciodată pe produsele de pe raft”.

Pentru 2013, în domeniul agricol sunt planuri mari, spune Daniel Constantin, într-un interviu acordat Ziare.com.

35 de platforme de colectare a produselor agricole vor fi puse în funcțiune, iar peste 50 de milioane de euro vor fi alocați pentru înființarea de ferme de familie. De asemenea, reducerea TVA rămâne un deziderat, măsura urmând să aducă atât mai mulți bani la buget, cât și să ajute la menținerea și chiar creșterea numărului locurilor de muncă. Nu este exclusă nici o reducere a prețurilor la produsele unde se intenționează reducerea TVA.

Tocmai am ieșit dintr-un imens scandal pe piața alimentară. Au fost, practic, o serie de scandaluri: cel cu aflatoxina, carnea de cal și altele. Ce am învățat din toată această poveste?

A fost într-adevăr un scandal care a afectat agricultura românească și industria, mai ales, și pe plan național și pe plan internațional. Cred că lucrurile în momentul de față sunt închise și au intrat în făgașul normal. Am învățat foarte multe lucruri și noi, autoritățile, și cred că și industria.

Primul lucru pe care ne-am angajat că îl facem în acord cu cei din industrie este acel fond mutual de care am vorbit deja și cred că este instrumentul de care ar fi fost nevoie și în acest scandal.

Societățile de asigurări din România nu acoperă, din păcate, toate riscurile nici pentru fermieri, procesatori, pe tot lanțul acesta al industriei. La nivel european, functionează conceptul de fond mutual care acoperă de fiecare dată când apare un risc cum ar fi seceta sau pierderi de venit generate de o situație cum ar fi cea generată de aflatoxină.

Situația generată de lapte s-a încheiat totuși rapid. Sigur, este un eveniment recent și de aceea toată lumea îl are în minte. Dacă ne uităm în 2006, atunci când am avut gripa aviară, dacă ne uităm în trecut atunci când a fost boala vacii nebune, toate acele scandaluri au fost gestionate într-un timp mult mai mare și au afectat mult mai mult industria românească.

Practic, din momentul în care s-a identificat prima probă în care s-a găsit aflatoxina într-o cantitate de șase ori mai mare decât limita admisă de Comisia Europeană, în două săptămâni de zile toate rezultatele au fost gata. Am demarat cel mai amplu proces de control care a fost în România și lucrurile au fost închise.

Concluzia a fost, dincolo de anumite pierderi care s-au înregistrat pe anumite zone, cel mai mult a avut de câștigat consumatorul.

Am făcut și un studiu de piață, s-a făcut o cercetare sociologică. Astăzi, consumatorul din România este mai sigur ca niciodată de produsele pe care le găsește pe raft. Este adevărat că foarte mulți consumatori s-au îndreptat către produsele sigure, cele care sunt pe raft trec prin mai multe filtre veterinare.

Discutăm aproape zilnic cu cei din industria laptelui și mi-au spus că vânzările față de aceeași perioadă a anului trecut sunt mai mari. Mai este un efect: existau înainte două prețuri: prețul de primăvară, care era ceva mai mic, și prețul de toamnă care era ceva mai mare. De fiecare dată, la negocierea dintre producători și procesatori, primăvara scădea prețul, iar toamna creștea.

Există tendința de uniformizare a prețului. Prețul în această primăvară nu a scăzut la fel cum a scăzut anul trecut.

Cum va funcționa fondul mutual pentru agricultură?

Aveam în program să introducem pe piața românească acest concept de fond mutual, dar sigur că acest lucru (scandalurile din industria alimentară – n.red.) a accelerat procesul. Până pe 30 iunie, am speranța că vom avea primul fond mutual din România. Acest fond se creează prin contribuția și a fermierilor, și a Ministerului Agriculturii, dar și a Comisiei Europene și poate să acopere toate aceste forme de risc.

Pe de altă parte, am văzut importanța sectorului de lapte și, în plus, știm ce ne așteaptă în anul 2015, atunci când se vor elimina cotele de lapte. Ce înseamnă acest lucru: practic o infuzie de lapte din toate statele membre. Competiția va fi acerbă și fermierul din România s-ar putea să nu poată să facă față din punct de vedere al prețului.

De aceea, ne-am gândit ca în viitoarea Politică Agricolă Comună, în viitotul PNDR, să punem un accent mai mare pe producătorii agricoli autohtoni, să îi ajutăm să facă față competiției. Cum să facem asta: în primul rând prin dezvoltarea, creșterea capacității, a numărului de animale, a producției pe care o au și pe de altă parte prin tehnologia modernă pe care să o pună la dispoziție.

Vom aloca în viitorul program fonduri consistente sectorului de lapte.

Brandul de țară ar trebui să promoveze, dar și să protejeze produsele românești.

Cred că mai este un lucru important de spus aici: brandul de țară. Am învățat tot din această criză că trebuie să creăm un brand de țară care să promoveze și să protejeze. Cred că acestea sunt principalele lucruri: să promoveze produsele românești, dar și să le protejeze și pe piața națională și pe piața internațională.

De ce vorbesc de piața națională: pentru că ne gândim de fiecare dată cum ajung produsele românești la export și cum sunt ele promovate. Eu cred că trebuie să încercăm să ne recâștigăm piața națională. Mergem cu toții în hipermarketuri, avem cu toții o nemulțumire că nu găsim produsele românești atât cât ne-am fi dorit.

Cred că în momentul în care vom crea un brand de țară, ne va fi mult mai ușor să promovăm toate produsele românești și cred că le vom găsi într-un procent din ce în ce mai mare.

Spuneați că trebuie să creăm un brand de țară. În turism, avem o frunză. Aveți o schiță pentru noul brand?

Eu nu mai vreau să mă refer la doamna care a promovat acest concept. Însă vreau să fac câteva precizări. Brandul acela era sectorial, pe zona de turism. Sigur că l-a promovat doamna aceea foarte mult și toată lumea l-a asimilat ca un brand de țară și era doar un brand sectorial pe turism.

Eu vreau să creez un brand pe zona de produse românești de agricultură. Nu știu dacă atunci s-a plecat de la ce-și dorește ministrul, însă acum nu se pleacă de la ce-și dorește ministrul. Se pleacă de la ceea ce vor spune specialiștii că vorbește mai mult despre agricultură și despre produsele românești.

Scandalul laptelui a fost și un test de piață, pentru producători mai ales. Ați identificat în urma acestui scandal care sunt vulnerabilitățile, dar și punctele tari ale industriei alimentare din România?

Le știam dinainte, sigur au fost testate în urma scandalului și ne-au întărit convingerile că trebuie în perioada următoare să facem ceva pentru a investi foarte mult în perioada următoare, pentru a investi în bază, în producția de lapte. România a avut o tradiție, a avut un număr de animale, de vaci de lapte foarte mare, care a scăzut în timp.

Astăzi am ajuns undeva în jurul a un milion de capete. Am plecat de la un număr mult mai mare. Producția românească de lapte nu mai ajunge foarte ușor la procesatori și pe rafturile românești pentru că nu mai există centrele mari de colectare pe care le aveam odată. Am văzut care sunt vulnerabilitățile tocmai de aceea spuneam că dacă avem priorități în viitorul program 2014-2020, priorități înseamnă alocarea fondurilor: unde le ducem mai repede, către două zone avem deja imaginea foarte clară: zonele montane și submontane care vor fi sprijinite și aici intră și ferme pe de o parte și pe de altă parte zona de lapte acolo, unde vor fi bani suficienți să facem investiții să putem să ne protejăm mai bine vis-a-vis de anul 2015.

Am văzut toate vulnerabilitățile și asta cred că ne ajută. Nu mai vorbesc de controlul sanitar veterinar unde am învățat că trebuie să introducem și alte tipuri de controale în afară de cele clasice care se făceau până acum.

Vă dau un exemplu. În programul anual pe care îl aveam pe zona de veterinari, nu existau controale suficiente pe zona de aflatoxina. Nu s-a identificat niciodată în România aflatoxina. Însă tot ce s-a întâmplat a pornit de la un anunț pe care l-a făcut ministrul din Serbia cu două săptămâni înainte să apară în România și atunci, evident, toate țările din jur au început să testeze să vadă dacă există sau nu aflatoxina. Și s-a depistat și în România.

Dar acum am introdus în programul de control anual să avem teste periodice și pe zona de aflatoxina. Eu cred că am învățat acum și pe zona de fermieri cum să ne protejăm de așa ceva. Totul pleacă de la furaje. Există însă captatori de micro-toxine care se pot pune în acele furaje, astfel încât să nu producă acel mucegai care generează aflatoxina.

Eu cred că marii fermieri știau de asta de foarte mult timp. Tehnologia există și se învață chiar din timpul facultății. Sigur, există și perioade în care din cauza constrângerilor financiare nu se folosesc astfel de metode.

A scăzut mult numărul de bovine din România. Chiar și așa scăzut, multe sunt „împrăștiate” în micile gospodării, în fermele familiale sau de subzistență. De ce nu luăm modelele din alte state? Francezii, spre exemplu, au un sistem de cooperativizare foarte bine pus la punct. Ungurii, la fel, au început să preia modelele și chiar cu succes. Noi avem un proiect în acest sens, de a încuraja astfel de formule asociative?

90% din efectivele de bovine din România se află în gospodăriile țărănești de 1 și 2 capete. Doar 100.000 de capete se află în fermele organizate, în fermele mari. Practic, aceste 100.000 de capete generează mare parte din laptele care ajunge la procesare.

Vreau să vă spun că noi folosim în analizele pe care le facem modelul francez. Nu mă feresc să spun asta. Știu că există o durere istorică legat de ce a însemnat cooperativa agricolă de producție, dar cred că este absolut necesar ca în România să fie creată o cooperativă modernă. O cooperativă modernă este fundamental diferită de cea care exista înainte de 1989 prin faptul că aici este o acțiune benevolă a fermierului și nu obligatorie, așa cum era înainte. Vrem să facem lucrul ăsta.

Asocierea este într-adevăr cel mai important lucru pe care putem să îl facem pentru toate produsele românești și nu vorbesc numai de lapte, intru și în zona de legume, fructe. Pe această zonă, urmărim ca fermierul să se ocupe de producție, iar cel care are grupul de producători să se ocupe de valorificarea produselor respective.

Prin ceea ce se face acum, cred că vom avea această șansă. Vă dau un exemplu: anul trecut, am făcut o analiză pe hipermarketuri. Am vrut să vedem câte produse românești se află acolo. Am văzut că procentul este undeva la 40-45%, deci destul de mic. Avem un potențial mult mai mare.

Problema am identificat-o atunci în zona de colectare. Foarte multe legume și fructe românești se vând din păcate pe marginea drumului. Nu există platformele de colectare pe care le aveam odată care să colecteze tot și să ducă către zona de hipermarketuri.

Am deschis o măsură în luna noiembrie, prin care am pus la dispoziția beneficarilor 80 de milioane de euro să creeze acele platforme de colectare. S-au depus 35 de proiecte care vor începe în anul 2013, deci 35 de platforme de colectare.

Ce înseamnă platformă de colectare?

Platformă de colectare este un concept nou în această măsură pentru că am introdus și asocierea: adică cineva care vrea să facă această platformă trebuie să fie asociat cu minim 10 fermieri din zona aceasta de legume și fructe. Deci practic toate aceste lucruri stimulează și asocierea, cât și aducerea produselor românești pe rafturi.

Pe lângă faptul că se valorifică un produs, mai există un element foarte important: condiționarea produselor românești. Supermarketurile spun: noi luăm foarte mult de pe piața locală, dar producția este sezonieră: o găsim 3-4 luni pe an și atunci am văzut că nu există acele depozite care să condiționeze, practic să prelungească durata de viață a produsului românesc, a mărului, a legumelor un an de zile, 12 luni pe an. Mare parte din aceste platforme au și zonă de condiționare.

Anul trecut, într-o comună din Harghita, Cosmeni, s-a înființat o astfel de cooperativă a productorilor de cartofi fără să existe această măsură. Oamenii își aduc cartofii int-un depozit comun, au investit într-o linie de ambalare și s-a dezvoltat foarte bine. Deci se poate…

Puterea exemplului funcționează foarte bine și de aceea astfel de exemple vrem să le mediatizăm cât mai bine fie că vorbim de platforme de colectare, fie că vorbim de un concept integrat, cum l-ați descris dvs.

Ajungem la un alt proiect la care eu țin foarte tare: conceptul de fermă de familie. Am constatat că există în agricultura românească, din păcate, foarte multe ferme mici: peste 90% sunt ferme mici. Dacă vorbim de producție zootehnică: 1-2 capete, dacă vorbim de producție vegetală: 1-5 hectare de teren. Avem și cele mai mari ferme poate din Europa: 40 – 50.000 de hectare. Deci o polarizare excesivă și atunci trebuie să intrăm pe zona de clasă de mijloc care lipsește și în agricultura românească.

Anul acesta vom pune la dispoziție 50 de milioane de euro să creăm minim 1.000 de ferme de familie.

Fermele acestea vor fi definite în perioada următoare din punct de vedere al legislației, după care care vor intra la finanțare. Încercam să avem un procent de finanțare nerambursabilă cât mai mare. Suntem în discuții în aceste zile și cu Bruxelles-ul și în interiorul Autorităților de Management, să vedem cum putem face asta.

Avem două variante: una vorbește de măsura 121, în care procentul de nerambursare este de 60% sau ne gândim chiar să deschidem o nouă măsură pentru Tinerii Fermieri, unde procentul de nerambursare este de 100%. Dacă acest concept va avea succes în 2013, în anul 2014 sumele vor fi mult mai mari decât acești 50 milioane de euro.

Specialiștii spun că fermierii evită să se asocieze pentru a nu plăti impozite la stat și pentru asta preferă să rămână disipați, accelerând un alt fenomen: evaziunea. Avem măsuri pentru a preveni un astfel de fenomen în condițiile în care încercăm un concept asociativ?

Sunt două elemente diferite pe care eu nu le-aș asocia. Evaziune se practică, din punctul meu de vedere, din cauza taxei pe valoare adăugată foarte ridicată. Se încearcă îmbunătățirea an de an. Și acum avem măsuri, grupuri de lucru pentru a întări controlul, dar, pe zona de panificație, acolo unde firmele mari recunoscute nu practică evaziune pentru că nu au cum, pentru că ei vând în marile magazine. Dar există acele mici brutării, să le spunem, care practică evaziunea.

80% din producție intră în zona de evaziune. Calculul este foarte simplu: consumul de pâine în România este undeva la 32 kg/om, pe când media în UE este de 89 de kg și românul este recunoscut că mănâncă mai multă pâine decât europeanul. Diferența o reprezintă evaziunea fiscală.

Dacă ne ducem pe zona de legume, fructe, din păcate, acolo avem la fel evaziune care ține de ordinul sutelor de milioane de euro. Dacă ne ducem pe zona de carne, chiar și de lapte, evaziunea ajunge undeva la sute de milioane de euro.

Ce vrem să facem, din punct de vedere legislativ, este să întărim controlul.

Vreau să dau un exemplu. Noi credem că prin scăderea TVA de la 24 la 9% putem să avem încasări mai mari la bugetul de stat. Aici a fost o întreagă discuție. Toată lumea spune dacă va scădea prețul pâinii sau nu odată cu reducerea TVA.

Sunt două chestiuni diferite: În primul rând, ceea ce urmărim este combaterea evaziunii fiscale și încercarea de a avea în continuare locuri de muncă pe zona de morărit și panificație. Pentru că, dacă vom rămâne în această situație, așa cum marea fabrică Dobrogea a intrat în insolvență, este posibil să avem în perioada următoare și alte fabrici care să intre în insolvență sau chiar în faliment.

Asta înseamnă pierderea locurilor de muncă și pierderea unor contribuabili importanți la bugetul de stat. Dacă vom reduce TVA, cred că vom avea încasări mai mari cu 9% prin întărirea controlului în același timp pentru că nimeni nu va mai risca să facă evaziune pentru 9% și să intre în zona penalului.

Pe de altă parte, însă, impactul cred că va fi și în zona prețului. N-am convingerea că va scădea prețul, deși suntem în discuții cu patronatele, deși ar trebui să scadă, dar cu siguranță că nu va mai crește o perioadă lungă de timp.

Cu alte cuvinte, credeți că scăderea TVA-ului și la celelalte produse: legume, fructe va avea aceleași rezultate?

Dacă experimentul acesta va avea succes și vom încasa mai mult la bugetul de stat, putem spera că din 2014 să extindem TVA redus la produsele alimentare așa cum discutam de mai mult timp. Dar trebuie să convingem oarecum Fondul Monetar Internațional, să ne convingem în piața românească că putem face acest lucru.

Sursa: ziare.com.