Fotbalul românesc se joacă mai nou pe holuri: pe holurile de la TAS, pe holurile de la ligă, pe holurile de la federație, pe holurile de la DNA. Joaca de-a licența și retrogradarea s-a transformat într-un spectacol grotesc pentru cei cu adevărat implicați, adică pentru suporteri.

În decurs de o lună, am trecut de la campionat cu 16 echipe la baraj între o echipă retrogradată, Concordia Chiajna, și o echipă care nu a luat licența, Rapid București, pentru a se stabili a ultima echipă care rămâne în Liga 1. Decizia s-a luat după ce U Cluj a luat licența la TAS și un campionat cu 17 echipe nu prea mergea. Și ca să fie la număr, Mircea Sandu a inventat barajul: jumătate criteriu sportiv, jumătate criteriu de licențiere.

Rapid – Concordia e un baraj scos de nicăieri, despre care capul capilor a declarat nonșalant că nu prea are acoperire regulamentară. Dar ce mai contează una mică pentru Naș, după câte a făcut. Deloc impresionat de holurile de la DNA pe care le-a cam vizitat în ultimul timp, Mircea Sandu aplică o nouă lovitură fotbalului românesc, deja îngenunchiat de corupție și împovărat de scandaluri.

Marea favorită a acestui baraj organizat ad-hoc de mai marii fotbalului românesc pare a fi Rapid. Echipa din Grant pare să fi tras lozul câștigător. Însă a rămâne în Liga 1 în acest mod ar fi o mare pată pe blazonul alb-vișiniilor. La fel ar fi cealaltă variantă vehiculată de unii, și anume fuzionarea cu o altă echipă.

Suporterii Rapidului au tras deja un semnal de alarmă. A rămâne astfel în Liga 1 este cel puțin dezonorant pentru orice echipă de tradiție din fotbalul românesc. Un sezon în Liga 2 e de preferat oricând compromisului. Compromisul în fotbal înseamnă pătarea istoriei, respingerea adevăratelor valori ale sportului, pierderea identității.

Pentru Rapid, Liga 2 nu e nicidecum sfârșitul. Liga 2 poate reprezenta șansa unui nou început, șansa de a o lua de la capăt alături de oameni profesioniști pentru care, cel mai important, echipa din Grant nu e o simplă sursă de venit și de spălat banii obținuți din diferite afaceri dubioase.

Ani întregi, conturile echipei au fost precum un sac fără fund din care conducătorii alb-vișinii au supt avid, cu nesaț, până la epuizarea completă a ultimelor resurse. Acum, Rapid are șansa unui început curat.

Desigur, sunt mulți care spun că fotbalul fără derby-uri nu are culoare, iar primul eșalon fără Rapid nu e la fel de atractiv. Rapidiștii au înțeles însă primii. Au înțeles că un fotbal curat începe cu ei. Au luat atitudine. Între un derby mânjit de cei de la conducerea federației și un meci la matineu, acesta din urmă e de preferat. E timpul ca și restul suporterilor să vadă asta.