Accidentul din Muntenegru, soldat cu 18 morţi şi 29 de răniţi a ţinut prima pagină a ziarelor întreaga săptămână. Mai mult, a antrenat numeroase aşa-zise dezbateri, s-au căutat vinovaţi, iar tragedia a devenit, de fapt, un pretext pentru strategii de-a dreptul greţoase de campanie electorală.
În toată povestea asta au fost mulţi cei care au dorit să le fie atribuit statutul de erou, care au emis păreri, pentru că numai atât puteau face şi care au încercat să judece la rece o situaţie care putea fi privită din multe unghiuri, numai obiectiv, nu.
Nu este anormal faptul că accidentul a devenit subiectul principal din jurnalele de ştiri, dar relatările au fost penibile. Posturile de televiziune nu au ratat ocazia de a preciza, de câte ori a fost posibil, că au transmis în direct de la faţa locului sau că au obţinut primele imagini în exclusivitate, politicienii s-au învinuit unul pe altul, iar comentatorii au căutat, de asemenea vinovaţi. Să fi fost şoferul care conducea prea repede “autocarul morţii”? Să fi fost drumurile proaste? Pronia?
Dincolo de toate astea, însă, a fost pusă o întrebare: ce se întâmpla dacă accidentul se petrecea în România? Ar fi avut românii destulă omenie în ei cât să participe la operaţiunile de salvare, să doneze sânge, să fie solidari ? S-a vorbit inutil de mult şi despre asta, iar părerile au fost împărţite. În mod previzibil, unii au afirmat că în mod cert, românii ar fi făcut acelaşi lucru, mizând probabil pe declaraţiile de dragoste faţă de popor ca să lucreze puţin la propria imagine, în timp ce alţii au declarat că ai noştri concetăţeni ar fi dezamăgit, exploatând, la rândul lor, apetitul pentru controversă al celorlalte categorii de public.
Cu puţin timp înaintea accidentului din Muntenegru era însă destul de “fierbinte” dezbaterea privind protestele medicilor. Acum, pe fondul tragediei de acolo, subiectul discuţiei s-a schimbat. Cu toate acestea, chiar şi moderatorii cei mai înverşunaţi au recunoscut, fără doar şi poate, că medicii s-au comportat eroic. Televiziunile s-au întrecut în mulţumiri şi cam asta a fost tot.
Ei bine, o mulţumire cu adevărat semnificativă ar fi ca dezbaterea privind salariile medicilor să se reia în favoarea acestora.
Şi, pentru a nu mai divaga, reiau exerciţiul de imaginaţie pe care voiam să îl propun: ce s-ar fi întâmplat dacă un accident de asemenea amploare s-ar fi petrecut în România, într-una din zilele în care medicii noştri, pe bună dreptate, ar fi protestat ?
Pe 20 iunie, preşedintele Colegiului Medicilor, Vasile Astărăstoae anunţa că medicii din întreaga ţară urmează să intre în grevă, nemulţumiţi de salariile mici. Prima reacţie a ministrului Sănătăţii ? S-a declarat “surprins”.
Acum, însă, când a fost nevoie de ei, medicii români au devenit brusc “eroi”, iar munca lor – care, de fapt, este în fiecare zi aceeaşi şi presupune exact asta, salvarea unor vieţi – a fost apreciată şi elogiată de către toţi cei care, până de curând, abia dacă vorbeau despre asta.
“Trebuie să se întâmple un accident ca să ne dăm seama de cum merg lucrurile în ţara asta”, a fost replica multora, una care de altfel este folosită pe scară largă, orice s-ar întâmpla.
Nu. Nu despre asta este vorba, că oamenii nu îşi dau seama de cum merg lucrurile în ţară, fiindcă nu sunt orbi, nici proşti, ci trăiesc toate dramele pe propria piele. În schimb, trebuie să se întâmple o tragedie pentru ca autorităţile să ia măsuri, să le fie forţată mâna, iar cei care şi-au asumat responsabilitatea de a conduce ţara să aibă măcar o noapte de nesomn întrebându-se: “şi dacă accidentul se petrecea în România, într-o zi în care medicii noştri ar fi protestat?”.
Şi poate atunci – de fapt, acum – se vor gândi la soluţii, pentru ca nimeni să nu fie nevoit să răspundă la o asemenea întrebare.
Citeşte şi…
