Comisarul european pentru Agricultură, Dacian Cioloș, susține că România este unul dintre puținele state care câștigă bugetar de pe urma viitoarei PAC. Oricum, mingea e în terenul autorităților naționale, care trebuie să decidă cum modulează instrumentele PAC la problematica națională.
Rep: Cine câștigă și cine pierde de pe urma noii Politici Agricole Comune (PAC)? Aveți semnale de nemulțumire din rândul statelor membre?
D.C.: O să vă pot răspunde după ce vom lua decizia politică pe reformă. Din punctul de vedere al politicii agricole comune, în ce privește conținutul general, sper ca toată lumea să se regăsească într-un fel sau altul, pentru că am vrut să avem o abordare cât mai deschisă și să ținem cont de specificul nou al Uniunii Europene, și anume că avem 27 de state membre, și nu 15. Diversitatea e mult mai mare, iar politica agricolă comună trebuie să fie în măsură să răspundă așteptărilor specifice ale statelor membre. Dacă vă referiți din punct de vedere financiar, e clar că pierd cei care aveau mai mult și câștigă cei care aveau mai puțin. Și aici ne-am dorit o repartizare mai echitabilă a susținerii financiare, în condițiile în care nu putem crește bugetul comunitar, dar eu consider că am obținut un buget consistent, chiar dacă limitat. România este unul dintre puținele state care câștigă și bugetar.
Rep: Ce se întâmplă cu plățile pe suprafață pentru România?
D.C.: Plata pe suprafață va crește și va ajunge de la puțin peste 100 de euro, cât este acum, la aproape 200 de euro. Situația la noi este una specială pentru că, de exemplu, în Olanda, suma ar urma să scadă de la aproximativ 400 de euro până la nivelul de 300 de euro. Media comunitară este de 260 de euro. Astfel, decalajul va scădea semnificativ între țările care au acum un nivel foarte mic de plăți directe și cele care au un nivel foarte mare.
Rep: Cum reacționează fermierii vestici la această situație?
D.C.: Așa cum este de așteptat, nu reacționează deloc cu încântare. Un anumit grad de acceptare este și rezultatul unei activități politice de mai bine de 2 ani. Mai clar, de aproape 3 ani există dezbateri și comunicări pe tema acestei reforme. Personal m-am deplasat de două ori în aproape toate statele membre pentru a avea un dialog eficient inclusiv cu agricultorii. Fermierii din Vest sunt conștienți de necesitatea unei politici agricole care să fie cu adevărat comună și au interesul ca ea să fie așa, astfel că trebuie să accepte această solidaritate. Toate până la un punct, normal. Sunt și discuții. Eu acum vin din Irlanda (n.r. interviul, a fost realizat pe data de 14 martie), unde sunt discuții mari legate de această repartizare, dar este o decizie politică pe care ne-o asumăm la nivelul Europei.
Rep: În acest moment, din ce țări provin fermierii cei mai nemulțumiți? Știm că în Germania au existat voci critice…
D.C.: Luați tot ce este acum în presă că reacții perfect normale pentru o perioadă de negocieri. Este normal să te arăți cât mai nemulțumit ca să primești mai mult în final. Aș zice să discutăm de gradul real de nemulțumire la final, adică în vară. Prin iulie ne așteptăm să finalizăm programul de negocieri. Totul depinde de Consiliul de miniștri și de Parlament.
Rep: Vedeți o îmbunătățire în ceea ce privește organizațiile profesionale din România? A fost o problemă faptul că agricultorii locali nu au fost foarte organizați și nu și-au putut reprezenta interesele în dialogul de la Bruxelles?
D.C.: La partea de organizare sunt două aspecte: o dată discutăm despre organizarea ce ține de reprezentare sindicală profesională și apoi avem partea de vânzare, cea cu caracter economic important pentru a avea mai mare greutate pe piață. Din punctul de vedere al organizării profesionale, în prima fază a existat un imbold în România, imediat după aderarea la Uniunea Europeană. Din păcate, în ultimii ani văd mai puțină prezență activă. Din acest motiv cred că fermierii români au de pierdut în fața celor din alte țări, care sunt mai bine organizați. La nivel european, opiniile privind agricultura și politica agricolă se construiesc în mai multe sfere de dezbatere, dintre care una este cea profesională. Dacă nu ești prezent acolo, este un minus. Că țară, nu poți să te bazezi doar pe ce fac Ministrul Agriculturii, europarlamentarii sau un comisar care, să spunem, cunoaște bine România…
Rep: Referitor la a doua componentă enunțată, la consolidarea exploatării agricole, cum vedeți procesul în România?
D.C.: Încă este un proces timid, însă există o emulație mult mai consistentă decât acum patru sau cinci ani. Observ acest lucru mai ales în domeniul cerealelor, în cel al creșterii animalelor, al porcinelor. În sectorul viticol și legumicol încă mai trebuie lucrat la decizii ce trebuie luate.
Rep: Investițiile străine pot avea un rol în exploatarea agricolă?
D.C.: Eu aș spune că investițiile străine nu pot să rezolve problema, și aici chiar mi-aș dori să fim foarte clari în acest sens. Nu cred că este cazul să mai așteptăm să vină alții să facă lucrurile în locul nostru sau să ne dea exemple de urmat. Cred că sunt deja foarte mulți agricultori români care au călătorit în străinătate, care au lucrat în ferme acolo și care au văzut organizarea din alte țări și știu ce au de făcut la ei acasă. Există oricum riscul unei discuții contradictorii: pe de o parte de ce nu vin să ne ajute străinii, apoi de ce vin străinii să ne cumpere pământurile.
Rep: Se face agricultură performantă în România?
D.C.: Bineînțeles. Sunt sectoare în care avem agricultură performantă, dar sunt și sectoare în care avem nevoie de mai multă restructurare.
Rep: Revenind la PAC, cine va avea de câștigat în România? Fermierii mici sau cei cu o activitate medie?
D.C.: Va depinde foarte mult de deciziile pe care Guvernul României le va lua vizavi de modul de implementare al Politicii Agricole Comune. Faptul că există flexibilitate în aplicarea PAC presupune și responsabilitate din partea autorităților naționale în a-și decide cum modulează instrumentele PAC la problematica națională. Imediat ce reforma e decisă și adoptată, mingea e în terenul statelor membre care trebuie să decidă.
Rep: Cum se va face plafonarea plăților?
D.C.: Și acest lucru depinde de negocierile pe care le vom avea acum cu Consiliul și cu Parlamentul European. Ce pot să vă spun este că am văzut că dacă până acum Consiliul a propus o plafonare opțională pentru statele membre, Parlamentul European a optat, în mandatul de negociere, pentru o plafonare obligatorie.
Rep: Din discuțiile de până acum, la cât s-ar situa acest plafon obligatoriu?
D.C.: După cum a fost propunerea Comisiei, nivelul ar fi de 300.000 de euro pentru o fermă. Oricum, discuțiile sunt în desfășurare și sper ca, în curând, să putem oferi fermierilor, inclusiv celor din România, date cât mai exacte. Mă bucură faptul că presa prezintă un interes crescut și că informațiile ajung mai rapid la agricultorii români. Este un mare pas înainte pentru agricultura națională.
Sursa: Capital.
