Privatizările din România s-au transformat parcă într-o alba-neagra din care cei care pierdem suntem tot noi, cei mulți și fraieri. De la “nu ne vindem țara” am trecut rapid la “le dăm totul străinilor, la bucată chiar, pe doi lei”. Așa s-a vândut cam toată industria țării, cam tot ce se putea vinde în România: combinate, fabrici și întreprinderi.

Indiferent de culoarea politică, cei aflați la putere au avut un singur scop: să vândă, spun ei, pentru a facilita, pare-se, o economie de piață deschisă. Și tocmai când aveam impresia că s-a privatizat cam tot ce era de privatizat, au apărut companiile strategice: Oltchim, CFR Marfă, Tarom. Și ele, la rândul lor, trebuiau privatizate, nu?

Și nebunia a început cu adevărat odată cu privatizarea Oltchim. A urmat apoi CFR Marfă. Două privatizări strategice s-au încercat în ultimul an în România. Două eșecuri s-au înregistrat.

La Oltchim, nu aveam mari speranțe. Dan Diaconescu ne era cunoscut tuturor, știam ce-i poate pielea celui aruncat în tomberon, în direct, la propria-i televiziune. Patronul defunctului OTV era în căutare de notorietate, iar PDL, partid aflat, la acea vreme, în cădere liberă, de o metodă de a destabiliza un USL care urca vertiginos în sondaje.

Isteria lui Dan Diaconescu cu punga de un leu în care, chipurile, se aflau milioanele de euro pentru Oltchim, nu a surprins pe nimeni. Știam că va urma circ, privatizarea Oltchim era un eșec anunțat încă de la înscrierea în cursă a fondatorului PPDD.

Atunci, șeful executivului a părut că și-a învățaț lecția, că totul a fost un accident și nu se va mai repeta. “La toate celelalte societăți nu ne mai putem permite nebunia care a fost cu Oltchim”, afirma Victor Ponta acum câteva luni. Unii l-au crezut.

Și a urmat privatizarea CFR Marfă. Gruia Stoica, om de afaceri român, situat pe locul 8 în top 500 miliardari realizat de revista Forbes, deținător al unei companiii feroviare private de transport marfă, părea un investitor serios. Era în interesul său să achiziționeze CFR Marfă. Așa ne-am spus că poate, premierul avea dreptate, și nu vom mai avea parte de aproape un nou caz Oltchim. Și cât ne-am înșelat.

La Oltchim, a durat câteva săptămâni. La CFR Marfă, câteva luni. Rezultatul a fost, însă, același: ratarea răsunătoare. Și așa cum, la acea vreme, Diaconescu trâmbița că nu va renunța și se va prezenta și la privatizarea Tarom, Gruia Stoica anunță acum că se va prezenta, la rândul său, la următoarea încercare de privatizare a CFR Marfă.

Privatizările companiilor strategice au devenit parcă un circ permanent, iar cei implicați par să-și fi mutat birourile în televizor. Iar noi privim cu amar de pe margine și, cu un zâmbet în colțul gurii, putem afirma că am intrat într-o nouă eră: era privatizărilor de la televizor.