Ajutoarele de șomaj sunt o rețea de siguranță pentru oamenii care și-au pierdut locul de muncă în Grecia, Spania și Portugalia – cele trei țări cu ratele de șomaj cele mai ridicate din zona euro. Însă sistemul se află în pericol, iar sustenabilitatea sa este pusă sub semnul întrebării în contextul în care Atena, Madrid și Lisabona se confruntă cu din ce în ce mai multe cereri pentru ajutorul de șomaj pe fondul unei activități economice în scădere și presiunilor pentru reducerea cheltuielilor statului, venite din partea UE.
Analiză
Îndemnizațiile de șomaj cuprind, în principiu, două mari instrumente : asigurarea de șomaj, de care beneficiază oamenii care au adus deja contribuții la stat, și asistența socială de șomaj, ce își propune să contracareze sărăcia și se adresează celor care nu au dreptul la asigurarea de șomaj.
Țările membre UE au propriul sistem de acordare a îndemnizațiilor pentru șomaj. În majoritatea cazurilor, persoanele fără loc de muncă trebuie să aplice pentru ajutorul de șomaj în țara în care au fost angajați ultima dată. În Uniunea Europeană, sistemele diferă de la țară la țară în ceea ce privește ratele de înlocuire (procentul din valoarea brută a ultimului salariu, acoperit de stat), durată și condiții necesare.
Situația din Grecia, Spania și Portugalia
Cheltuielile pentru îndemnizațiile de șomaj în aceste trei țări au crescut ca urmare a crizei șomajului din zona euro. Aflate sub presiunea Uniunii Europene de a reduce deficitul bugetar, Atena, Madrid și Lisabona au fost forțate recent să își modifice sistemele prin introducerea unor condiții de aplicație pentru ajutorul de șomaj suplimentare, reducând perioada în care șomerii pot beneficia de aceste ajutoare sau schimbând sumele acordate lunar.
După ultima rundă de tăieri bugetare, ajutoarele de șomaj din Grecia au scăzut de la 460 de euro (590$) pe lună la aproape 360 de euro pe lună (salariul minim pe economie în Grecia fiind în prezent de 683 de euro pe lună), adăugând o creștere de 10% pentru fiecare minor. Ajutoarele se acordă pe o perioadă de maxim 12 luni, iar cerințele se înmulțesc pentru cei care aplică pentru îndemnizații de două sau mai multe ori.
În Spania, ajutoarele se acordă în mod diferit : în timp ce o persoană fără copii poate primi între 497 și 1087 de euro lunar, o persoană cu doi sau mai mulți copii poate primi între 664 și 1397 de euro pe lună. Salariul minim pe economie în Spania este în prezent de 752 de euro pe lună. Mai mult, șomerii primesc, de regulă, 70% din ultimul salariu obținut (supus unui plafon) în primele 6 luni, după care suma scade la 50%. Sistemul actual este rezultatul unei reforme implementate de către guvernul spaniol la începutul anului 2013, ce a schimbat varianta inițială care prevedea ca ajutorul de șomaj să fie de 60% din ultimul salariu, după primele 6 luni.
În Portugalia, guvernul a aprobat o reformă în aprilie 2012 care prevedea o creștere a perioadei minime în care se acordă șomajul – de la 5 luni la 9 luni – dar care reducea perioada maximă de la 38 de luni la 26. Îndemnizațiile sunt echivalente cu 65% din câștigul mediu zilnic al anului anterior, dar trebuie să se încadreze între 419 și 1048 de euro, interval stabilit de valoarea de referință financiară. Și acest interval a fost schimbat prin reforma din 2012, sistemul precedent permițând ajutoare de până la 1257 de euro.
Folosind metode diferite, Grecia, Spania și Portugalia oferă și asistență socială pentru cei care nu îndeplinesc condițiile pentru obținerea îndemnizației de șomaj. Însă sumele acordate prin acest sistem sunt de cele mai multe ori mai mici decât ajutoarele de șomaj tradiționale.
Rețeaua de siguranță creată de îndemnizațiile de șomaj devine limitată
Ajutoarele de șomaj reprezintă una dintre rețele de siguranță disponibile pentru oamenii afectați de criza economică din Grecia, Spania și Portugalia. Acest sistem – împreună cu alte beneficii sociale precum pensiile și numărul crescut de remitențe trimise de cei plecați la muncă în străinătate, precum și ajutorul acordat de membrii familiilor din țară și, într-o oarecare măsură, și veniturile provenite din activități economice informale – atenuează aspectul social al crizei economice europene. Cu toate acestea, și măsurile de siguranță sunt limitate.
Din cauza generalizării crizei, șomajul pe termen lung (oamenii care nu au avut un loc de muncă timp de un an sau mai mult) este în creștere la periferia Uniunii Europene și afectează, în prezent, aproape o jumătate din populația șomeră din Grecia, Spania și Portugalia. De aici rezultă că mulți oameni își vor pierde, probabil, dreptul la îndemnizația de șomaj înainte ca ei să își găsească o slujbă.
Raza de acoperire a șomajului asigurată de sistem este o altă problemă serioasă, avându-se în vedere faptul că numai jumătate dintre șomerii din Portugalia și două treimi dintre șomerii din Spania primesc ajutoare de șomaj. Conform Organizației pentru Ocuparea Forței de Muncă din Grecia (instituția care administrează îndemnizațiile de șomaj din țară), numai 3 din 10 șomeri primesc ajutoare de la statul grec.
Șomajul în creștere duce, de asemenea, la o bază de taxare în continuă micșorare, determinând mai puține resurse economice care să poată fi folosite de către guvernele centrale pentru încurajarea unui sistem mai solid al ajutoarelor de șomaj. Conform agenției de statistică a Uniunii Europene, Eurostat, cheltuielile pentru ajutoarele de șomaj au crescut de la 2 la 3,5% din produsul intern brut în Spania, între 2007 și 2010. În aceeași perioadă, cheltuielile pentru îndemnizațiile de șomaj în Grecia au crescut de la 1 la 1,7% din produsul intern brut, iar în Portugalia – de la 1.1 la 1.4% din PIB.
Din anul 2007, fiecare dintre cele 3 țări aproape și-a dublat cheltuielile pentru îndemnizațiile de șomaj. Pe lângă acestea, și alte state din zona euro au crescut cheltuielile pentru ajutoarele de șomaj – Germania și Franța au adăugat aproape 100 de euro pe cap de locuitor în aceeași perioadă – însă Grecia, Spania și Portugalia au fost nevoite să facă acest lucru în timp ce economiile lor deveneau extrem de fragile. Mai mult decât atât, Atena și Lisabona se află sub un control bugetar strict în urma acordurilor de asistență financiară încheiate cu Uniunea Europeană și cu Fondul Monetar Internațional, iar Madridul a fost nevoit să reducă cheltuielile în urma ajutorului financiar pentru sistemul bancar obținut în 2012.
Acest bilanț pune cele 3 țări în situația de a alege între tăierea fondurilor pentru asigurările de șomaj, ceea ce ar putea genera mai multă nemulțumire socială, și menținerea fondurilor la nivelul actual, ceea ce ar duce la eșecul atingerii deficitului impus de Uniunea Europeană. Cum, pe termen mediu, șomajul va rămâne cu mult deasupra ratei de dinainte de criză, sustenabilitatea ajutoarelor de șomaj va rămâne o chestiune esențială la periferia zonei euro.
