Moment ritualic de maximă emoție la Opera Română. Armata buldogului Blaga își anunță strigătul de luptă din centrul elitismului cultural al țării.
Duse sunt vremurile de altădată când armatele portocalii cucereau piețele publice, ulițele cu noroiul peste glezne sau micile orașe din sudul Spaniei cu români veniți la muncă. E o strategie politică și o schimbare de target, o îndepărtare de populism sau doar atât se poate?
Cu siguranță că se întreabă și activul de partid, cel care ani de zile a fost obișnuit cu soluțiile spectaculoase de la Cotroceni. Realitatea cu care e greu să se obișnuiască e că soluții miraculoase nu mai există, ele pur și simplu s-au consumat în anii de gestiune politică din ficat și de promisiuni și inițiative lansate de bandă rulantă, de fiecare dată nu pentru România, ci pentru alegerile la care PDL trebuia să scoată un scor bun. Chiar înainte să se scufunde, partidul a fost salvat nu de Băsescu ci de Blaga cu obiectivul de a-i reda frecventabilitatea. Izolarea era marea problemă a PDL, pe lângă stigmatizarea și reducerea sa la clișeele legate de prestația lui Boc, Anastase și Udrea. Acum, cei din urmă speră că vor redeveni cei dintâi, sugerând prin diverse locuri ca pentru Blaga, șefia partidului se dovedește a fi o pălărie prea mare. Strategia președintelui PDL, menită probabil să lase uși deschise și să refacă legăturile cu alte partide, se apropie de o evaluare critică. I se reproșează absența atacurilor dure la adresa Guvernului și a USL, că lipsește șarja sa personală. Dar atacul frontal cu scheme complicate, dosare, instituții și informații pe surse nu a fost niciodată punctul forte al buldogului specializat mai degrabă în organizare și mobilizare la vot. Până să devină președintele PDL, Blaga conducea mașina în alegeri cu combustibilul altcuiva, ori acuma, acel altcineva cumpănește dacă merită asumat riscul implicării pentru actuala echipă de a vârful PDL.
Poate Blaga ia în calcul imposibilitea ca un atac puternic la Guvern și USL să se contabilizeze electoral, câtă vreme USL deține superioritatea mediatică. Sau i se pare mult prea riscant un nou joc la suspendare. Pentru că trebuie acceptată și posibilitatea ca vechea rețetă, să o numim rețeta Băsescu, să nu mai meargă cu aceeași eficiență. E un joc complicat să tragi acum glonțul de argint, dar și frustrant, mai ales că îl ai. De aceea, pentru PDL-ARD, strategia politică pe care o vor aborda atât Traian Băsescu cât și Vasile Blaga necesită maximum de resurse de creativitate. Cel puțin cu Blaga lucrurile sunt clare, va merge ardelenește, prudent. Marea necunoscută rămâne, nu pentru mult timp, decizia liderului informal al ARD, confruntat cu chemări la acțiune și implicare. De data asta, chiar se joacă totul.
